Călugărul sărman şi slava lumii30.09.2020

Avva Ioan Pelusiotul povestea: “Pe când trăiam la Sinai era un frate destoinic, nevoitor şi frumos la trup.

Venea în biserică, la slujbă, îmbrăcat într-o haină veche, strâmtă şi peticită în mai multe locuri.

Văzându-l de fiecare dată venind aşa pentru liturghie, l-am întrebat: „Frate, uită-te la ceilalţi călugări, parcă-s îngeri când vin la liturghie în biserică. Tu de ce vii mereu îmbrăcat aşa?” El mi-a zis: „Iartă-mă, avva, dar nu am alte haine”. Atunci l-am luat în chilia mea, i-am dat un leviton şi tot ce-i mai trebuia şi a început să vină îmbrăcat ca şi ceilalţi fraţi şi părea un înger.

Odată, părinţii au fost nevoiţi să trimită zece fraţi la împărat, cu o treabă, şi l-au ales şi pe el între dânşii. Dar el cum a auzit s-a închinat părinţilor şi le-a zis: „Iertaţi-mă, pentru numele Domnului, dar nu pot merge, pentru că sunt sclavul unui mare dregător de la curte şi dacă mă recunoaşte, îmi ia rasa şi mă pune din nou în robie”. Părinţii, înduplecaţi, l-au lăsat acasă, dar pe urmă au aflat, de la cineva care-l cunoştea foarte bine, că în viaţa lumească fusese prefectul pretoriului. A inventat acel motiv, ca să nu fie recunoscut şi sâcâit de oameni. Atât de mult se străduiau părinţii să fugă de slava şi de tihna acestei lumi”.