Odată, a intrat ucenicul său, Zaharia, la avva Silvan și l-a găsit în extaz, cu mâinile întinse spre cer. A închis ușa și a ieșit. Apoi s-a întors la ceasurile al șaselea și al nouălea și l-a găsit tot așa. La ceasul al zecelea a bătut iar, a intrat, l-a găsit liniștit și l-a întrebat: „Ce ai avut azi, părinte?”. El a zis: „Am fost bolnav, copile”. Dar ucenicul i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las până când nu-mi spui ce-ai văzut”. Bătrânul îi zice: „Am fost răpit la cer și am văzut slava lui Dumnezeu. Am stat acolo până acum și acum am fost lăsat să mă întorc”.
A mai zis: „Vai de omul a cărui faimă îi întrece fapta”.
citește articolul
Câțiva frați vorbeau despre dragoste și avva Iosif le-a zis: „Oare știm noi ce este dragostea?”. Și l-au dat exemplu pe avva Agathon. Acesta avea un cuțit și a venit la el un frate, care i-a lăudat cuțitul, iar avva nu l-a lăsat să plece până când n-a luat și cuțitul.
Avva Agathon zicea: „Dacă aș putea găsi un lepros, să-i dau lui trupul meu și eu să-l iau pe-al lui, aș fi tare fericit. Aceasta este iubirea cea desăvârșită”.
citește articolul
Povesteau despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă urcau în corabie, el punea primul mâna pe vâslă. Când veneau la el fraţii, îndată ce se sculau de la rugăciune, el pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârşitul, a rămas trei zile cu ochii deschişi şi nemişcaţi. Fraţii l-au scuturat zicându-i: „Avva Agathon, unde eşti?”. El le-a zis: „Sunt înaintea judecăţii lui Dumnezeu”. Atunci ei îl întreabă: „Şi ţie ţi-e frică părinte?”. El zice: „M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să ştiu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu?”. Fraţii îi zic: „Nu eşti convins că faptele tale sunt după Dumnezeu?”. Bătrânul răspunde: „Nu îndrăznesc să cred asta până când nu-L întâlnesc, căci una este măsura lui Dumnezeu şi alta măsura oamenilor”. Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt, el le-a luat o înainte şi le-a zis: „Milostiviţi-vă şi nu mai vorbiţi acum cu mine, pentru că nu am vreme”. Şi s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva îşi salută prietenii cei iubiţi. Păzea toate poruncile şi obişnuia să zică: „Fără pază mare nimeni nu dobândeşte nicio virtute”.
citește articolul
Povesteau, despre avva Macarie, că atunci când petrecea cu frații își impunea următoarea regulă: dacă se găsea vin, bea de dragul fraților, dar pentru fiecare pahar cu vin nu bea apă o zi. Frații îi dădeau ca să-l odihnească, iar bătrânul lua cu bucurie, gândindu-se la cât se va chinui mai târziu. Ucenicul său, cunoscând taina, le spunea fraților: „Pentru Domnul, nu-i mai dați să bea, căci se va pedepsi în chilie”, iar ei, aflând acestea, nu i-au mai dat.
*Patericul, Despre avva Macarie, Editura Polirom, 2003, pag. 217)
Avva Nistheroos a zis: „[Creștinul] trebuie să se socotească în fiecare seară și dimineață: ce am făcut după voia lui Dumnezeu și ce n-am făcut după voia Lui? Astfel să se examineze pe sine toată viața. În fiecare zi străduiește-te să stai fără păcat înaintea lui Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu, ca o prezență înaintea altei prezențe, căci El cu adevărat este prezent; nu-ți da singur legi și nu judeca pe nimeni. A jura, a nu ține cuvântul dat, a minți, a blestema, a jigni, a râde sunt lucruri străine creștinului. Cel cinstit și lăudat peste merit își face un rău mare”.
citește articolul
