Manastirea dintr-un text

”Ca un dobitoc înaintea Ta...”17.08.2021

Avva Pimen l-a întrebat pe avva Nistheroos de unde a dobândit o asemenea virtute, încât orice tulburare s-ar fi întâmplat în chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni. El a răspuns: „Iartă-mă, avva. Când am intrat, la început, în chinovie, am zis cugetului meu: «Tu și un măgar sunteți una. Așa cum măgarul lovit nu scoate niciun cuvânt, nu ocărăște și nu judecă și nu răspunde nimic, tot așa și tu». Cum zice psalmul: „ Ca un dobitoc m-am făcut în fața Ta și tot timpul voi fi cu Tine”.(pag. 251, Patericul Egiptean, Humanitas)


Învierea din peşteră10.05.2021

În ziua de Paşti a anului 1453, ziua în care toţi creştinii sărbătoreau învingerea morţii şi eliberarea din iad, unul dintre părinţii mănăstirii Peşterii, cuviosul şi virtuosul ieromonah Dionisie Stepa, a intrat în peştera cuviosului Antonie ca să tămâieze cinstitele moaşte ale sfinţilor părinţilor adormiţi. Îl urmau şi câţiva fraţi cu lumânări aprinse. Când ajunse în locul unde fusese vechea trapeză a monahilor de la peşteri, fericitul Dionisie tămâie sfintele moaşte şi spuse cu voce tare: „Sfinţi părinţi şi fraţi! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm într-însa! Hristos a înviat!” În aceeaşi clipă - o minune! – toate moaştele şi-au ridicat încet capetele şi au răspuns cu o voce puternică, cerească: „Adevărat a înviat!”

 

citește articolul


Un cuvânt rău și un cuvânt bun04.03.2021

Povesteau, despre avvva Macarie Egipteanul, că, odată, a urcat de la Sketis pe muntele Nitriei. Când s-a apropiat i-a zis ucenicului său: „Mergi puțin înainte”. Mergând el înainte s-a întâlnit cu un preot al grecilor, căruia îi strigă: „Demone, demone, unde alergi?”. Preotul s-a întors și i-a dat o mamă de bătaie soră cu moartea, apoi a luat toiagul și a fugit. Puțin mai încolo, avva Macarie îl întâlnește alergând și-i zice: „Să fii mântuit, să fii mântuit, om obosit!”. Acela s-a mirat foarte tare, a venit la dânsul și l-a întrebat: „Ce-ai văzut bun în mine, ca să-mi vorbești?”. Bătrânul îi zice: „Te-am văzut obosit și nu știi că te obosești degeaba”. Celălalt îi zice: „M-a străpuns până la lacrimi salutul tău, îndată mi-am dat seama că vii din partea lui Dumnezeu. Adineauri m-am întâlnit cu alt călugăr, care m-a batjocorit și l-am bătut de l-am lăsat aproape mort”. Bătrânul a priceput că era ucenicul său. Preotul păgân i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las să pleci, dacă nu mă faci călugăr”. Și s-au dus împreună unde se afla ucenicul, l-au luat în spate și l-au dus până la biserica de pe munte. Frații au rămas uimiți văzând cu ei un preot păgân. L-au călugărit și datorită lui mulți păgâni au devenit creștini. De atunci avva Macarie obișnuia să zică: „Un cuvânt rău îi face răi chiar și pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar și pe cei răi”.

*În ”Patericul sau Apoftegmele Părinților din pustiu”, Polirom, 2003, pp. 226-227.


Victima care își simpatizează călăul 15.01.2021

Odată, avva Macarie mergea cu frații prin Egipt și a auzit un copil care-i zicea mamei sale: „Mamă, un bogat mă iubește și eu îl urăsc. Un sărac mă urăște și eu îl iubesc.” Avva Macarie a rămas uimit. Frații îl întreabă: „De ce te-ai minunat de acest cuvânt, părinte?”. Bătrânul le răspunde: „Într-adevăr, Domnul nostru e bogat și ne iubește, dar noi nu vrem să-L ascultăm. Dușmanul nostru, diavolul, e sărac și ne urăște, iar noi iubim întinăciunea lui”.

*fragment din Pateric, Humanitas, ...

citește articolul


Picătură cu picătură09.12.2020

Avva Ioan povestea: „Ne-am dus, odată, din Siria la avva Pimen, pentru că vroiam să-l întrebăm despre împietrirea inimii. Bătrânul nu ştia greceşte şi n-am găsit nici tălmaci. Văzându-ne supăraţi, el a început să vorbească greceşte, zicând: „Apa este moale din fire; piatra, tare. Dar dacă agăţăm ulciorul deasupra pietrei, picătură cu picătură apa găureşte piatra. Tot aşa, cuvântul lui Dumnezeu este moale; inima noastră, tare. Omul care ascultă des cuvântul lui Dumnezeu, îşi deschide inima şi se teme de Dumnezeu”.