Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Ce să fac, fiindcă de multe ori când merg la biserică este câte o agapă și nu sunt lăsat să plec?”. Bătrânul îi zice: „Nu-i lucru ușor”. Ucenicul lui, Avraam, întreabă la rândul său: „Dacă se face întrunire sâmbătă ori duminică și un frate bea trei pahare de vin, e mult?”. Bătrânul răspunde: „Dacă la mijloc nu-i Satana, nu-i mult”.
Odată s-a făcut o liturghie pe muntele avvei Antonie și era un vas cu vin. Un bătrân a luat o ulcică și un pahar și s-a dus la avva Sisoe și i-a dat să bea: o dată, de două ori. Și el a primit. I-a întins și a treia oară, dar el n-a mai luat, zicând: „Gata, frate, nu știi că există și Satana?”.
citește articolul
Un frate l-a întrebat pe bătrân: „Ce lucru bun să făptuiesc și să trăiesc din el?” Bătrânul a răspuns: „Dumnezeu știe ce-i bun, dar am auzit că un părinte l-a întrebat pe avva Nistheroos cel Mare, prietenul avvei Antonie: «Ce lucru să fac?». El i-a zis: «Nu sunt toate lucrurile egale? Scriptura zice că Avraam era iubitor de oaspeți și Dumnezeu era cu el; Ilie iubea liniștea și Dumnezeu era cu el; David era smerit și Dumnezeu era cu el. Fă ce vezi că sufletul tău își dorește, ca să-i fie drag lui Dumnezeu și ai grijă de inima ta.»”
citește articolul
Odată, a intrat ucenicul său, Zaharia, la avva Silvan și l-a găsit în extaz, cu mâinile întinse spre cer. A închis ușa și a ieșit. Apoi s-a întors la ceasurile al șaselea și al nouălea și l-a găsit tot așa. La ceasul al zecelea a bătut iar, a intrat, l-a găsit liniștit și l-a întrebat: „Ce ai avut azi, părinte?”. El a zis: „Am fost bolnav, copile”. Dar ucenicul i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las până când nu-mi spui ce-ai văzut”. Bătrânul îi zice: „Am fost răpit la cer și am văzut slava lui Dumnezeu. Am stat acolo până acum și acum am fost lăsat să mă întorc”.
A mai zis: „Vai de omul a cărui faimă îi întrece fapta”.
citește articolul
Câțiva frați vorbeau despre dragoste și avva Iosif le-a zis: „Oare știm noi ce este dragostea?”. Și l-au dat exemplu pe avva Agathon. Acesta avea un cuțit și a venit la el un frate, care i-a lăudat cuțitul, iar avva nu l-a lăsat să plece până când n-a luat și cuțitul.
Avva Agathon zicea: „Dacă aș putea găsi un lepros, să-i dau lui trupul meu și eu să-l iau pe-al lui, aș fi tare fericit. Aceasta este iubirea cea desăvârșită”.
citește articolul
Povesteau despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă urcau în corabie, el punea primul mâna pe vâslă. Când veneau la el fraţii, îndată ce se sculau de la rugăciune, el pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârşitul, a rămas trei zile cu ochii deschişi şi nemişcaţi. Fraţii l-au scuturat zicându-i: „Avva Agathon, unde eşti?”. El le-a zis: „Sunt înaintea judecăţii lui Dumnezeu”. Atunci ei îl întreabă: „Şi ţie ţi-e frică părinte?”. El zice: „M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să ştiu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu?”. Fraţii îi zic: „Nu eşti convins că faptele tale sunt după Dumnezeu?”. Bătrânul răspunde: „Nu îndrăznesc să cred asta până când nu-L întâlnesc, căci una este măsura lui Dumnezeu şi alta măsura oamenilor”. Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt, el le-a luat o înainte şi le-a zis: „Milostiviţi-vă şi nu mai vorbiţi acum cu mine, pentru că nu am vreme”. Şi s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva îşi salută prietenii cei iubiţi. Păzea toate poruncile şi obişnuia să zică: „Fără pază mare nimeni nu dobândeşte nicio virtute”.
citește articolul
