Manastirea dintr-un text

Trei prieteni20.05.2022

Un mirean foarte evlavios în viața lui s-a dus la avva Pimen pe când la bătrân se aflau și alți frați, care veniseră să-i ceară sfatul. Bătrânul îi zice mireanului credincios: „Spune-le fraților un cuvânt”. Mireanul răspunde: „Iartă-mă, avva, dar eu am venit aici ca să primesc învățătură”. Silit însă de bătrân a zis: „Eu sunt mirean, vând legume și fac negustorie, dezleg snopii și fac legături mici, cumpăr cu puțin și vând cu mult. Nu știu să vorbesc din Scripturi, dar voi spune o pildă. Un om i-a zis prietenului său: «Vreau să-l văd pe împărat, vino cu mine». Prietenul îi răspunde: «Vin cu tine până la jumătatea drumului». Atunci el îi zice altui prieten: «Vino tu și mă conduce până la împărat». Acesta îi răspunde: «Te duc până la palatul împăratului». Omul zice și unui al treilea prieten: «Vino cu mine până la împărat». El îi răspunde: «Merg, intru în palat, stau, vorbesc și te duc la împărat». Frații l-au întrebat care este sensul pildei și el a răspuns: „Primul prieten este asceza, care îl conduce (pe călugăr) o bucată de drum; al doilea este curățenia, care merge cu el până la cer; al treilea este milostivirea, care-l duce până la împăratul nostru Dumnezeu, cu îndrăzneală”. Frații au plecat zidiți sufletește la chiliile lor.


Aripi vlăguite02.03.2022

Avva Ioan a zis că un călugăr a intrat odată în extaz și a văzut trei monahi stând pe țărmul mării. Dinspre țărmul celălalt a venit un glas zicându-le: „Luați aripi de foc și veniți la mine!”. Doi dintre ei au făcut întocmai și au zburat spre celălalt țărm, în timp ce al treilea a rămas pe loc și a început să plângă și să strige. În cele din urmă i s-au dat și lui aripi, dar nu de foc, ci slabe și vlăguite. Tot cădea în valuri și se ridica și cu multe chinuri a reușit să ajungă până la țărm. Așa este și generația noastră: zboară nu cu aripi de foc, ci cu aripi slabe și vlăguite.


Când te scoli dimineața27.12.2021

Avva Ioan a zis: „Vreau ca omul să se împărtășească măcar puțin din toate virtuțile. De aceea, în fiecare zi, când te scoli dimineața, pune un nou început la toate virtuțile și poruncile lui Dumnezeu, cu mare răbdare, cu teamă și cu multă încredere în iubirea lui Dumnezeu, cu toată râvna sufletului și a trupului, cu multă smerenie, răbdător cu frământările inimii și cu paza sufletului, cu multe rugăciuni și rugăminți, cu suspin, cu limbă curată și cu ochi feriți de lucruri urâte, disprețuindu-te, fără mânie, pașnic și nerăsplătind răul cu rău, fără să te uiți la greșelile altora ori să te măsori pe tine însuți, tu, cel mai prejos de orice creatură; renunțând la materie și la tot ce ține de carne, pe cruce, cu luptă, cu sărăcia duhului, cu voință și asceză duhovnicească, cu post, cu pocăință și cu plâns, cu încleștare, cu discernământ, cu puritatea sufletului, cu bună socoteală, lucrând în liniște, cu privegheri de noapte, cu foame și sete, cu frig și goliciune, cu trudă, închizându-te în mormânt, ca și cum ai fi murit deja, gândindu-te că moartea ți se apropie în fiecare oră”.


”Ca să nu stăpânească dușmanul!”14.10.2021

Mai mulți bătrâni s-au dus, odată, la avva Pimen. Unii dintre apropiații avvei avea un copil cu fața întoarsă în spate, prin lucrarea diavolului. Tatăl, văzând mulțimea aceea de bătrâni, și-a luat copilul afară din mănăstire, s-a așezat și a început să plângă. Tocmai atunci s-a întâmplat să iasă un bătrân și, văzându-l, l-a întrebat: „De ce plângi, omule?”. El a zis: „Sunt rudă cu avva Pimen și, iată, copilul meu a fost lovit de această năpastă, dar când am vrut să-l ducem în fața bătrânului ne-a cuprins frica, pentru că el nu vrea să ne vadă. Dacă află că sunt aici, trimite pe cineva și mă gonește. Eu, știind de sosirea voastră, am îndrăznit să vin. Avva, fie-ți milă de mine, ia copilul acesta înăuntru și rugați-vă pentru el”. Bătrânul, a luat copilul, a intrat cu el în mănăstire și s-a purtat cu înțelepciune: nu l-a dus îndată la avva Pimen, ci a început cu cel mai mic dintre frați, zicând: „Faceți semnul crucii peste copil”. La sfârșit, după ce toți, pe rând, i-au făcut semnul crucii, l-a adus și la avva Pimen, dar el n-a vrut să se apropie. Toți l-au rugat, zicându-i: „Fă și tu ca noi, părinte”. Suspinând, s-a ridicat și s-a rugat: „Dumnezeule, vindecă făptura Ta, ca să nu fie stăpânită de dușman”. După ce i-a făcut semnul crucii, copilul s-a vindecat îndată și i l-au dat sănătos tatălui său.

citește articolul


”Ca un dobitoc înaintea Ta...”17.08.2021

Avva Pimen l-a întrebat pe avva Nistheroos de unde a dobândit o asemenea virtute, încât orice tulburare s-ar fi întâmplat în chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni. El a răspuns: „Iartă-mă, avva. Când am intrat, la început, în chinovie, am zis cugetului meu: «Tu și un măgar sunteți una. Așa cum măgarul lovit nu scoate niciun cuvânt, nu ocărăște și nu judecă și nu răspunde nimic, tot așa și tu». Cum zice psalmul: „ Ca un dobitoc m-am făcut în fața Ta și tot timpul voi fi cu Tine”.(pag. 251, Patericul Egiptean, Humanitas)