Jurnal de pelerin în Ţara Sfântă -ziua a II aGeorgiana Ionescu Iordache 08.05.2018
Ziua 2, 6 Martie (marţi)
E dimineaţă devreme şi noi toţi suntem pregătiţi de drum.
Pornim în grabă spre Muntele Tabor la Biserica Ortodoxă Schimbarea la faţă, pentru că acolo Iisus S-a umplut de lumină. Ni se descrie momentul biblic, minunea Schimbării la Faţă a Domnului în prezenţa ucenicilor apropiaţi: Petru, Iacov şi Ioan, cu apariţia lui Moise şi Ilie ca unire a Vechiului cu Noul Testament şi recunoaștere a lui Iisus drept Dumnezeu-Omul.
Predica Părintelui ne duce mai departe de locul în care ne aflăm pentru a înțelege că El este Lumina şi Lumina este menirea noastră, viitorul nostru. Îl simt emoţionat, mă face să fiu şi mai atentă la fiecare cuvânt, să cuprind cu mintea şi sufletul tot ce este aici. Lumină căutăm cu toţii, cei 47 câţi suntem în grup şi alţii ce vin să se închine la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, legându-şi prin plăcuţele de la icoană, gândurile şi rugăciunea de Muntele cel Sfânt. Un final atât de simplu şi profund al cuvântării încheie vizita noastră: „Urmaţi-vă şi onoraţi menirea de a deveni Lumină!”.
Urmează Muntele Fericirii şi aşa cum îi spune numele, aici caut şi eu un pic din fericirea pe care ne-o dorim cu toţii. Urc uşor pe aleea ce duce către Biserică, intrăm în linişte, preţ de o rugăciune, în zona unde se văd cele 8 laturi ale turlei cu cele 8 fericiri scrise în limba latină, şi ne urmăm apoi ghidul spre curtea atât de frumos amenajată... un loc frumos, ce aduce fericire.
Ne adunăm cu toţii în zona cu stânci. E timpul să ni se dezvăluie şi nouă Fericirile şi, odată cu aceasta, să ni se descopere adevăratele înţelesuri. Un alt moment ce leagă Vechiul de Noul Testament: „Nu am venit să stric legea, ci să o împlinesc”, ne spune Domnul.
Sunt lecţiile de viaţă pe care cu toții ar trebui să le înţelegem; mă duc cu gândul la multele întâmplări ale vieţii şi adevărata învăţătură pe care parcă n-am înţeles-o niciodată mai clar.
" Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este Imparatia Cerurilor. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni Pamantul. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"...
Locul e atât de frumos şi simplu... pietrele pe care stăm aşezaţi, tăcuţi, ascultători... Preotul în mijlocul nostru... e parcă o redare atât de fidelă a acelui moment, deşi nu ne propusesem să jucăm neapărat un rol, de actorie nici nu poate fi vorba.
Ascultăm cuvântarea Părintelui care ne îndrumă, desigur, spre căutarea fericirii de dincolo, nu a celei de aici... învăţătura zilei, moment de revelaţie, de înţelegere a scopului final şi al drumului pe care trebuie să-l străbatem.
Coborâm dealul spre apă, căci Părintele ne-a pregătit ca surpriză o plimbare cu barca pe Marea Galileii. Urcăm grăbiţi şi entuziasmaţi, emoţionaţi şi de momentul în care ghidul nostru ridică drapelul României intonând cu toţii în cor Imnul. E un prilej de bucurie, prilej să ne cunoaştem mai bine, să ne unim. Ascultăm smeriţi povestirile despre întâmplările pe Marea Galileii, despre plasele pescarilor umplute de Iisus cu pește, de mersul pe apă şi despre îndoiala lui Petru.
Ajungem în Capernaum, locul atâtor minuni redate în Scriptură. E locul în care Mântuitorul a vindecat-o pe soacra lui Petru, locul în care paraliticul a fost coborât prin acoperiş cu patul pentru a fi vindecat.
În biserica Sfinţilor Apostoli, pe peretele interior de deasupra intrării este pictată Icoana Judecăţii de Apoi, cea care descoperă învăţătura ce trebuie urmată. Regăsim aici şi copia celebrei icoane de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Egipt, care înfăţişează chipul lui Iisus, jumătate vesel şi jumătate supărat. Ma străfulgera gândul că mi-aş dori ca Iisus să mă privească doar cu jumătatea plină de iubire, şi să caut ca făcându-I pe plac, să nu văd faţa supărată ce mustră fărădelegile noastre.
Ajugem şi la Biserica Înmulţirii pâinilor şi peştilor de la Tabgha, unde imaginea din mozaic înfăţişează, ca mărturie, cele 5 pâini şi 2 peşti.
Facem popas pe malul Mării şi ne ospătăm cu peştele Sfântului Petru. Urmează drumul lung spre capitala Iordaniei şi noaptea se lasă înainte să ajungem la Amman.
Rugăciunea mea din noapte şi gata! ... Ziua a doua se încheie şi ea.
Noapte bună!