Jurnal de pelerin în Ţara Sfântă -ziua IGeorgiana Ionescu Iordache 07.05.2018
Ziua 1 , 5 Martie (luni)
E întuneric şi liniştea nopţii mă face să mai zăbovesc puţin. Ceasul sună iarăşi, trezindu-mă din amorţeală.
E luni dimineaţă, ora 3:30... E timpul!
Inima-mi tresare, îmi simt pulsul bătând mai tare şi toată nerăbdarea, şi tumultul, şi emoţia abia îmi dau răgaz pentru o scurtă rugăciune.
Mă îndrept deja spre aeroport, spre întâlnirea cu ceilalţi. După toate formalităţile de rigoare şi un zbor lin, iată-ne ajunşi aici...pe Pământul Sfânt!
Probabil din cauza emoţiilor am o criză puternică de stomac, care, în ciuda unui pumn de medicamente, nu vrea să treacă. Îmi este greu să stau în picioare, sunt proceduri de urmat în aeroportul din Tel Aviv, dar după îndelungi rugăciuni, fix la prima oprire, durerea dispare.
Am ajuns în Cana Galileii. Ne aflăm la locul primei minuni făcută de Iisus; stau încă dovadă două vase din piatră, în care apa a fost preschimbată în vin. Sunt protejate de pereţi de sticlă, înconjurate de zeci de bijuterii, mici plăcuţe şi alte obiecte, mărturie a celor ce au trecut pe aici. Părintele Claudiu ne citeşte din Scriptură şi ţine o cuvântare.
Aşa începe călătoria mea, a noastră, şi a Lui. Şi toată ziua este despre începuturi, căci până la urmă asta este ceea ce caut. Caut în viaţa mea un sens, un nou început care să aducă sensul, şi ştiu că, mai presus de toate, Te caut pe Tine, Doamne, căci Tu le vei aduce pe toate în viaţa mea, la timpul potrivit... cel mai potrivit timp pentru întâmplările hărăzite mie.
Razele soarelui ne îmbracă în lumină, vântul adie uşor, curtea interioară a bisericii cu fântâna din mijloc, şi lămâii, şi smochinii... toate predispun la linişte, la contemplare.
Ne îndreptăm spre Nazaret mergând spre locul de unde a început istoria. La izvorul unde Maria a primit vestea. Biserica Ortodoxă Sfântul Arhanghel Gavriil se ridică deasupra izvorului unde, după tradiţie, a avut loc Buna Vestire, şi ca mărturie, deasupra grotei unde şi acum curge izvorul, se află icoana ce ilustrează atât de frumos momentul. Este locul unde, aşa cum ne spune Părintele, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Fecioarei și Dumnezeu-Fiul S-a făcut om în pântecele Mariei, pentru ca omul să devină Dumnezeu.
Sunt acolo şi eu, la izvor. Privesc în jur icoana, picturile, oamenii, aud atât de clar susurul izvorului. Ne aşezăm preţ de câteva rânduri citite şi pornim apoi pe jos spre locul casei Mariei.
Aici este construită Catedrala Buna Vestire, un edificiu imens, pe mai multe nivele, cu o cupolă impresionantă. Intrăm în curtea interioară ce păstrează o serie de icoane care o reprezintă pe Maica Domnului aşa cum este percepută de popoarele lumii. Regăsim desigur, afară, şi icoana mozaic a României şi încă multe alte splendide reprezentări pe pereţii din interiorul Bisericii.
Este cu adevărat impresionant. Toate naţiunile acestui pământ, atât de diferite, dar unite de acelaşi gând, de aceeaşi Mamă, a lui Iisus şi a noastră a tuturor. Mijlocitoarea rugăciunilor noastre, ajutătoarea grabnică, cea care a purtat minunea în pântecele ei, crescând la sân pe Mântuitorul neamurilor.
În interior, la subsol, se află ruinele casei Mariei; ziduri de piatră ale vechii construcţii pe care un şir lung de pelerini aşteaptă să le vadă mai de aproape. Sunt şi eu, cu un şir, şi mai lung, de lacrimi... Inexplicabilă emoţie!
Mai sus mergem spre casa lui Iosif. Aici descoperim picturi ce amintesc de atelierul de tâmplărie în care şi Iisus ajuta uneori. Şi aici Părintele ne povesteşte despre Iosif, despre întâmplări mai puțin cunoscute din viața lui. Sunt locurile copilăriei Lui... Inevitabil încerc să-L zăresc cumva jucându-se, mă duc cu gândul la copilăria mea, la inocenţă, mi-e dor de mine, de copilul din mine pe care l-am pierdut prin valurile vieţii. A rămas acolo, undeva, pur, neprihănit, departe de tot ce avea să urmeze.
Uşor, uşor ne îndreptăm spre sfârşitul primei zile. Zărim şi Marea Galileii, dar prea puţin căci ceaţa ne împiedică. Ne aflăm la aprox -200 m sub nivelul mării. E timpul pentru odihnă după o zi lungă, nu înainte de a aşterne pe hârtie parte din ceea ce văd, ce simt, din ceea ce descopăr, ca scop al existenţei mele.
E linişte în Tiberias.
Noapte bună!