Ostrov. Mănăstirea dintre apeVeronica Rădună 03.02.2017

Mănăstirea Ostrov cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” se află pe o insulă naturală a Oltului, în dreptul staţiunii balneo-climaterice Călimăneşti-Căciulata de care este legată printr-un pod rutier. Din vechime, cei ce au cunoscut-o au numit-o Mănăstirea dintre ape.

Biserica mănăstirii este ctitoria lui Neagoe Basarab (1512-1521) şi a soţiei sale, doamna Despina, fiica despotului Ioan Brâncovici al Serbiei, şi a fost rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521. Este prima mănăstire de maici din Ţara Românească. După moartea soţului său (15 septembrie 1521) doamna Despina se retrage aici devenind monahia Platonida. În acest schit s-a mai călugarit şi mama lui Mihai Viteazul, care şi-a luat numele de Teofana.

Din cauza lucrărilor întârziate şi a evenimentelor acelei vremi s-a sfinţit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate pe lemn, trei dintre ele (Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava) de o mare valoare artistică, aflate astăzi în zestrea Muzeului de Artă al României.

Clădită din piatră de râu şi cărămidă, biserica păstrează prin simplitatea şi dimensiunea sa particularităţile structurale ale Bisericilor Cozia şi Vodiţa II. Are naosul în formă de treflă încoronată de o turlă, după tradiţia sârbească, cu absida altarului semicirculară la interior şi heptagonală la exterior, având pronaosul pătrat şi boltit cilindric. Pridvorul de lemn este o adăugire ulterioară. Turla, îngrijit compusă şi executată cu colonete verticale tipic bizantine, arcaturi concentrice în jurul ferestrelor finalizate cu arcade zimţate, păstrează întreaga expresivitate a artei medievale româneşti.

Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică terminată în anul 1760. Tot atunci s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice: „Acestă Sfântă biserică făcutu-o-au Io Neagoe Voevod şi doamna Despina, luna iulie 30, Valeat 7030(1522)”. O mare podoabă de arhitectură interioară, care a înfruntat vremurile, este “tâmplă aurită”, executată din lemn de tei, care datează exact de la zidirea bisericii. Despre Icoanele împărăteşti se presupune că ar fi chiar cele originale. Icoana Maicii Domnului-făcătoare de minuni a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile au fost distruse într-un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi abia în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1956-1957, 1962-1963. În anul 1980, prin minune dumnezeiască şi lucrare omenească biserica împreună cu întreaga insula s-a înălţat spre cer cu aproximativ şase metri, pentru că bătrânul Olt să-şi adune apele în barajul hidrocentralei Călimăneşti. În aceste condiţii, casa stăreţiei a fost reconstruită iar întregul ansamblu insular a devenit un frumos parc de agrement cu foişoare şi locuri de recreere ce reuneşte un număr de nu mai puţin de 47 de specii de arbori, arbuşti şi trandafiri.

În anii 1987-1988 pictorul Viorel Grimalschi restaurează pictura murală, iar în 5 iulie 1989 Schitul Ostrov este resfinţit de P.S. Gherasim, Episcopul Râmnicului, redevenind un activ loc de mărturisire creştin ortodoxă.