Cui ne împotrivim?Gabriela Băducu 23.11.2017
”Fă din lume un scop și l-ai câștigat de partea ta!”
Acum, poate mai mult ca oricând altcândva, românilor le pasă cu adevărat de soarta țării și ies în față cu dezaprobare. Fie că se află în drum spre școală, în piața din centrul orașului ori pur și simplu în fața PC-ului, cuvântul rezist îi însoțește negreșit, putând fi citit pe insigna prinsă de ghiozdan, pe pancarta ori banner-ul fluturând în mijlocul mulțimii solidare cu milioanele de oameni tulburați de viitorul sumbru ce se zărește ori sub forma hashtag-ului de pe rețelele de socializare.
Poporul a amețit
Indignați de mesajele lipsite de conținut ale celor ajunși în fruntea țării pentru a veghea respectarea intereselor poporului și dezgustați de traiectoria sinuoasă a programului de guvernare, și-au propus cu toții să protesteze, rezistând în fața abominabilelor acțiuni politice din ultima vreme. Vasăzică, rezistă în fața corupției! Rezistă și se împotrivesc pervertirii scopului justiției! Țin piept cu stoicism scumpirilor și, poate cel mai important, nu permit să le fie furată educația! Educația, domeniul care ar trebui să se bucure de cea mai mare stabilitate, reprezintă acum unul dintre cele mai delicate subiecte. Nu cu multă vreme în urmă, fostul ministru al educației propunea, cu reală îngrijorare, ca elevii să fie educați în spiritul dobândirii sentimentului patriotic, astfel încât să nu mai ia calea străinătății, ci fiecare dintre ei să poată studia și profesa în țara noastră. Numai anul trecut peste 200 de mii de tineri au ales să plece din România anul trecut. În ciuda numărului proiectelor de salvgardare a întregului sistem, acestea nu ajung a fi implementate. Dimpotrivă, se pare că reprezentanții noștri de seamă își unesc forțele pentru a ne goni din propria patrie. Nu e greu de imaginat frustrarea resimțită la nivel național, în special acum, când haosul stăpânește scena politică, guvernarea asemănându-se unui montagnes russes, în care poporul participant, obligat să-și cumpere bilet, este amețit cu fiecare măsură adoptată.
Mistere și ministere
De pildă, cu toții am asistat la creșterea galopantă a prețurilor alimentelor pe piață, o taină pentru oamenii de rând, având în vedere că prețurile producătorilor au scăzut. Însă nu suntem singurii în neștiință. Deunăzi, fără nicio urmă de remușcare, ministrul agriculturii declara că „există lucruri pe care nu le poți uneori explica”, elucidarea problemei rămânând la stadiul unui joc de ping-pong între Consiliul Concurenței și Ministerul Agriculturii.
Mai mult decât atât, la început de septembrie, școlile își deschideau porțile iar elevii nu aveau manuale de pe care să învețe, cu excepția unui compendiu bun la toate și, bineînțeles, a manualului de educație fizică. Esențial, ce-i drept, pentru micuții care vor cunoaște tehnica corectă a respirației din timpul exercițiilor de încălzire, fără să ajungă să afle despre Ecaterina Teodoroiu. Incertitudinea cursurilor tipărite s-a prelungit pentru o lună întreagă, timpul necesar pentru ca Ministerul Educației să decidă că manualele alternative sunt totuși indispensabile elevilor. Paradoxal cum, tocmai cel ales a supraveghea bunul mers al educației merge din gafă în gafă, dând asigurări că învățământul este gratuit, gratuitate care printre altele, trebuie suportată de către părinți. Dar nu e caz de panică, întrucât domnul ministru este de acord că fiecare copil merită un viitor mai bun decât cel prezent (sic!).
Un alt aspect care stârnește multe controverse, alimentând în același timp îngrijorarea cetățenilor, este reprezentat de modificarea Codului Fiscal. În ciuda asigurărilor date de politicieni, conform cărora sub nicio formă salariile nu vor scădea, din contră, vor crește cu câteva procente, analiștii fiscali nu sunt atât de încrezători, prognozând o scădere deloc neglijabilă, fapt ce pune pe jar salariații.
Sfaturile unui diavol
Din nefericire, aceste vremuri tulburi maschează deplin capcana vrăjmașului și mulți sunt cei ce cad în ea, așa cum foarte bine ilustrează autorul englez C. S. Lewis: „Odată ce ai făcut din lume un scop şi din credinţă un mijloc, e aproape sigur că l-ai câştigat de partea ta, şi prea puţin contează pentru ce anume scop lumesc a optat. E suficient ca demonstraţiile, pamfletele, planurile de bătaie, mişcările, cauzele şi cruciadele să-i devină mai importante decât rugăciunile, slujbele şi milostenia, şi omul e al nostru!” – Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Ed. Humanitas.
Comunitatea #Rezist, tinerii zeloși care luptă pentru un viitor mai bun, uitând să trăiască prezentul, contorizează din când în când totalul deficitar al spitalelor și pe cel al lăcașurilor sfinte, venerând trupul și ignorând plăpândul suflet care tânjește după Creatorul său. Aceiași tineri care rezistă se împotrivesc cu fermitate organizării referendumului pentru modificarea articolului constituțional privitor la definiția familiei, refuzând statuarea normalului „Fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei” – I Corinteni 7, 2
Dezmățul de vineri
În opoziție, există cetățeni americani care au ales să trăiască în România tocmai pentru că aici familia este prețuită. Pentru cât timp, nu se știe… Îndeosebi acum, când tot mai mulți pun preț pe chestiuni superficiale, importate desigur, cum ar fi ”black friday”. Achiesând la opinia primului ministru, potrivit căruia consumul nu reprezintă o problemă, ci indică modernitate, în ziua de vineri, 17 noiembrie, au fost înregistrate vânzări record, de ordinul sutelor de milioane de lei, fără să conteze că mulți s-au îngropat în rate datorate băncilor. Aleg să devină robi ai acestei lumi, ignorând că ni s-a zis: „Nu vă strângeți comori pe pământ, ci strângeți-vă comori în cer. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” – Matei 6, 19-21
Este oare posibil ca, pe măsură ce ne implicăm în deciziile de ordin politic, să pierdem legătura cu Dumnezeu? Să ne lăsăm prinși de mrejele acestei lumi cu tot ce este rău în ea și să încetăm a nădăjdui în Cel de Sus? Cum mai poate cineva să creadă că aspiră vreun politician la frâiele conducerii pentru binele nostru, pentru mine rămâne un mister. Oamenii politici, pe conștiințele cărora ar trebui să fie soarta românilor, și-au vândut demult sufletele. Lupta pe care ei o duc nu ține cont de principiile care odinioară au condus la înființarea partidului din care fac parte, ci mai degrabă este dirijată de dorința nestăvilită a preluării controlului. Acum sunt cei mai buni prieteni și parteneri, pentru ca în secunda imediat următoare, la întrezărirea celei mai mici breșe spre putere, să devină cei mai mari inamici.
Să nu uităm!
Este adevărat, suntem îndreptățiți să nu ne lăsăm capetele plecate, ci cu demnitate să ne revendicăm drepturile. Da, suntem îndreptățiți să ne implicăm și să pretindem o viață decentă măcar pentru copiii noștri, nicidecum să ne predăm suficienței. Însă nici măcar o clipă să nu scăpăm din vedere îndemnul Mântuitorului: „Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.” – Matei 6, 34. Să nu uităm, de asemenea, cu cine suntem în război: „Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduh.” – Efeseni 6, 12 Să ne rugăm, așadar, precum psalmistul: „Că trece viața noastră și ne vom duce. Cine cunoaște puterea urgiei Tale și cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm zilele spre înțelepciune.” – Psalmul 89. Ca nu cumva în final diavolul să pună stăpânire pe noi, întrucât el, după cum notează C.S. Lewis în volumul deja citat, „speră ca la sfârșit să spună că ale sale sunt toate într-un sens mult mai realist și mai dinamic: ca pradă de război.”.
Lupta pe care politicienii o duc nu ține cont de principiile care odinioară au condus la înființarea partidului din care fac parte, ci mai degrabă este dirijată de dorința nestăvilită a preluării controlului. Acum sunt cei mai buni prieteni și parteneri, pentru ca în secunda imediat următoare, la întrezărirea celei mai mici breșe spre putere, să devină cei mai mari inamici.
„Odată ce ai făcut din lume un scop şi din credinţă un mijloc, e aproape sigur că l-ai câştigat de partea ta, şi prea puţin contează pentru ce anume scop lumesc a optat. E suficient ca demonstraţiile, pamfletele, planurile de bătaie, mişcările, cauzele şi cruciadele să-i devină mai importante decât rugăciunile, slujbele şi milostenia, şi omul e al nostru!” (C. S. Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Ed. Humanitas)
”Noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății”. (Efes. 6, 12)