„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!” (Rom. 12, 21)

Dumnezeu S-a făcut de-al nostru!Gabriela Băducu 30.12.2019

”It’s the most wonderful time of the year!”

Aceasta este concluzia cântecului interpretat de Andy Williams și difuzat cu regularitate de posturile radio în această perioadă.  Și pentru că este într-adevăr perioada minunată a anului, numărătoarea inversă a început pe rețelele de socializare cu peste o sută de zile înainte. Cu două luni înainte supermarketurile și-au reamenajat produsele, încărcând rafturile cu mii de ornamente, de parcă ar fi de unică folosință și în fiecare an este nevoie de altele noi și cu dulciuri din belșug, de parcă pe toți ne așteaptă o criză hipoglicemică, iar nu pruncul Iisus.

Cumpărați, cumpărați, cumpărați!

Ne lăsăm furați cu fiecare zi de mirajul reducerilor nenumărate și alergăm cu frenezie după cadouri, de parcă cu o cutie frumos împachetată și cu un conținut scump ar putea vreodată să înlocuiască iubirea pe care ar trebui s-o purtăm unul pentru altul. Ne alarmăm mai mult cu fiecare ceas ce trece, gândindu-ne la meniul din ziua de Crăciun, de parcă bucatele alese și cu trudă pregătite ar putea vreodată să potolească foamea noastră după Dumnezeu. „Bucatele sunt pentru pântece și pântecele pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte.“ – I Corinteni 6, 13.Tina grijilor ne întunecă atât de mult rațiunea, încât nu ne mai dozăm dorințele. Vrem mai mult, mai repede, mai ușor! Prin urmare, frustrările se acumulează și tristețile cresc. Bucuria a dispărut, pentru că am pierdut din vedere semnificația sărbătorii și nu realizăm nicidecum că n-are a face cu marketingul, cu target-ul comercianților, la care, conștienți sau nu, contribuim din răsputeri.

Jingle bells nu vestesc nașterea

Cum colindele românești au fost lăsate uitării, colindătorii fiind deja o specie pe cale de dispariție, concentrându-se mai cu seamă în locuri restrânse și izolate, radiourile au dat startul programelor speciale din acest sezon, în care sunt difuzate cu preponderență cântecele în limba engleză, în care Crăciunul este despre dragoste, veselie, castane coapte, clopoței și cam atât. Despre Pruncul care așteaptă să se nască înlăuntrul fiecăruia dintre noi, în măsura vredniciei noastre, bineînțeles, se așterne tăcerea. Totul se rezumă la ce dă bine publicului, la ce se poate vinde, transformându-se astfel într-un câștig patrimonial pentru unii dintre noi, cu prețul nimicirii sufletului pentru ceilalți. Spre pildă, senzualitatea lui Eartha Kitt, care-și dorește decorațiuni de la Tiffany și un iaht îndeamnă la daruri dintre cele mai scumpe, pe când Pruncul cu chip luminos, în scutec de bumbăcel pare pentru cei mai mulți, desprins din vremuri îndepărtate, într-o iesle dintr-un Betleem al legendelor, deloc actual, pentru că  smerenia este perimată, iar accentul vremurilor în care trăim cade pe opulența excesivă.

Nu decorațiunile luminează sufletul

Și pentru că este îndeobște cunoscut că darurile sunt aduse de Moș Crăciun, bătrânelul durduliu, îmbrăcat în roșu, grație companiei Coca Cola, el devine vedeta lunii decembrie, nu-i așa? Scrisorile celor mici curg în neștire, cu destinația Laponia, niciunul însă nu-L așteaptă pe Bebelușul nerăbdător să-și reverse dragostea în sufletele noastre. Și cum ar putea copiii să-L aștepte, când noi, cei mari, L-am uitat cu desăvârșire? Zurgălăii cântă, prietenii se adună, mesajele pline cu urări dintre cele mai frumoase circulă de la un capăt al lumii la celălalt. Dar oare la asta se rezumă sărbătoarea? Curțile caselor sunt împodobite, străzile orașelor la fel, dar inimile noastre cât de întunecate sunt... Până și mașinile sunt împodobite, că doar cum are să vină Crăciunul, dacă lipsesc coarnele și nasul roșu al lui Rudolf? Ce dacă zgomotul asurzitor al claxonului asigură fundalul sonor, ce dacă nerăbdarea șoferilor este, fără excepție, însoțită de cuvinte mult prea agresive?

Crăciunul este doar despre Iisus!

Iată că ne mai desparte puțină vreme de momentul mult așteptat. Nu, nu este vorba despre masa îmbelșugată, unde rolul principal îl deține porcul. Nu este vorba despre bradul împodobit cu ornamente din ce în ce mai sofisticate și despre cadourile așteptate cu sufletul la gură. Nu este vorba despre bătrânul cu barbă albă, în costum roșu. Este vorba despre Dumnezeu devenit om pentru mântuirea noastră, Dumnezeu Cuvântul s-a întrupat pentru ca mai apoi să Se jertfească pentru noi. „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut [...]   Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.‟ - Ioan 1, 1-14 Pentru cei care mișunăm ghidați de disperare prin magazine, după mâncare, după cadouri, după brazi și prea puțini și prea puțin căutăm să-I pregătim sălaș curat copilului Hristos, pentru a poposi și în sufletele noastre.

Primiți-L pe Hristos!

Unde este iubirea la care ne cheamă Mântuitorul? Sigur, ne adunăm în jurul mesei, cu cei dragi nouă, dar până la urmă are loc și Pruncul printre noi? „Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce iubesc pe ei; și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac.“ – Luca 6, 32-33 Sigur, schimbăm cadouri între noi, dar oare nu printre cei care cu adevărat au nevoie de milostenie se află bebelușul Hristos? „Căci flămând am fost și nu mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; Străin am fost și nu M-ați primit; gol și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu M-ați cercetat. [...] Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre aceștia prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut.“ – Matei 25, 42-45 Vă doresc, așadar, să renunțați la obiceiurile potrivite mai degrabă fariseilor și să lăsați deoparte tristețile angoasele, pentru ca Mântuitorul să fie cu voi în ziua marelui praznic și bucuria nașterii Lui să vă umple inimile!

De același autor