În iunie şi Dumnezeu îşi pune cireşe la urechi!Marian Scarlat-Ghițeanu 15.06.2018
Lui Alexandru şi tuturor minunilor neamului nostru!
“Doamne, Doamne, ceresc Tată, / Noi pe Tine Te rugăm: / Luminează-a noastră minte, / Lucruri bune să-nvăţăm. // Că Tu eşti Stăpânul lumii / Şi al nostru Tată eşti / Şi pe toate cele bune / Numai Tu le împlineşti! Amin. (...) Eu sunt mic, tu fă-mă mare...” Ei, iubitul meu, şi te-ai făcut şi mare! Iar îngeraşul tău ce ţi l-a dat Dumnezeu este tot cu tine şi va fi mereu, aşa cum voi fi şi eu!
A vremuit niţel... vremea de când recitai, puţin peltic, cu ochii mari, plini de uimiri, rugăciunile copiilor mici. Acum, chiar dacă eşti mai înalt decât mine, tot minunea mea de băieţel ai rămas şi aşa vei rămâne în sufletul meu, chiar şi atunci când, pe neştiute, el va fi urcat scara de curcubeu şi ceaţă către Dumnezeu...
Ehei, dar e iunie, luna în care parcă şi Dumnezeu îşi pune cireşe la urechi! Vine vara, timpul iubirilor, al valurilor ca nişte delfini, al boabelor dulci şi înmiresmate din care ţăranii noştri de-abia aşteaptă să facă ţuică, al lubeniţelor pline de soare şi nectar şi al atâtor şi atâtor minunăţii...
Este şi iunie al unuia dintre cei mai importanţi ani ai vieţii tale: Anul Centenarului, al împlinirii a 100 de ani de la realizarea unuia dintre cele mai mari idealuri ale Neamului nostru! În câteva cuvinte, cu siguranţă îmi este poate prea greu să-ţi povestesc ce a însemnat asta, dar cu certitudine, cu timpul, vei simţi tu însuţi ce valoare are Unirea cea Mare!
Ceea ce îţi pot spune acum este că, în ciuda vremurilor păcătoase, a oamenilor cu suflete bezmetice care încearcă să ne împresoare tot mai mult, tu trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu, să-ţi iubeşti Biserica, în care ai fost creştinat, şi Ţara, chiar împresurată cum este de diavoli! Nu eşti singur! În primul rând, sunt eu cu tine, şi voi fi mereu, indiferent de timp şi loc. Apoi, sunt zeci de mii, milioane de români alături de tine şi ca tine, chiar dacă acum avem impresia că nu sunt! Altfel, fără aceste mari iubiri, nu mai exişti. Sau, cum spune Sfântul Apostol Pavel, în Întâia Epistolă către Corinteni.: “... şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (...) Şi acum rămân toate acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”.
Sper că vei călători în toată lumea această minunată şi sunt sigur că te vei întoarce mereu în Ţara ta, în Grădina Maicii Domnului, cum a mai fost numită, nu întâmplător, de oamenii înţelepţi. Un pământ minunat, pe care nu toţi îl văd, deoarece, ştii cum se spune, toţi avem ochi dar nu toţi... vedem. Ţara nu este o haltă de tren părăsită dintr-un cătun de câmpie, ci este locul din care pornesc toate drumurile tale şi în care te întorci mereu ca să prinzi puteri, este începutul tuturor începuturilor pe pământ, este antecamera Raiului.
Dacă tu eşti un om bun, un profesionist desăvârşit în ceea ce vei face, şi Ţara va creşte şi cei din jurul tău se vor ridica şi ei. Altfel nu se poate! Nu e uşor, dar oare cum le-o fi fost strămoşilor noştri, care au făcut Ţara, să moară prin tranşee, plini de răni, de boli, sfârtecaţi prin tranşee, neştiuţi şi fără o lumânare?! Războiul lor, ca toate războaiele, a fost unul mizerabil, groaznic, cu răni, cu multă moarte, dar visul lor a fost extraordinar şi s-a împlinit! Să te fereşti de războaie şi, mai ales, să te fereşti de cel mai grav dintre ele: de războiul cu tine însuţi! Dumnezeu ne-a creat pentru a trăi în iubire şi pace cu noi şi cu semenii noştri.
Şi mai trebuie să ştii ceva: să nu priveşti niciodată în pământ, să nu-ţi fie ruşine de Ţara ta niciodată! Să-ţi priveşti partea ta de cer aşa cum îţi priveai mama în ochi când erai bebeluş! Cerul de aici nu are asemănare cu nici un cer din altă parte a lumii, aşa cum lumina soarelui, trecută printre crengile cireşului, numai aici are culoarea mierii.
Şi te mai rog să nu uiţi vorbele bunului nostru Rege Mihai I cel Devotat, lăsate nouă testament: “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.