„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!” (Rom. 12, 21)

Referendumul pentru familie - mărul discordieiGabriela Băducu 24.09.2018

”De ce ne-ar fi rușine cu tradiția noastră?”

”Se folosesc de valori potrivite mai degrabă secolului trecut,  nu din fidelitate pentru  ideologia partidului, ci doar pentru a atrage oamenii de partea lor, oamenii ignoranți, fără aspirații pentru un viitor mai bun. Nu știu cum altfel să ne distragă atenția de la aspectele cu adevărat importante, așa că ne servesc organizarea unui referendum, cheltuind anapoda banii statului. Este un demers care instigă la ură față de cei care îndrăznesc să fie diferiți. Este vremea ca susținătorii familiei tradiționale să privească lumea printr-un spectru mai larg, să abandoneze ideile arhaice. Cu ce drept se împotrivesc ei fericirii celorlați?” Am citat mai sus numai câteva critici aduse propunerii de modificare a definiției familiei, cuprinsă în articolul 48 din Constituție: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”. Și toate vociferările pentru revizuirea unei norme care, în cele din urmă, să prescrie normalul: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, [...]”.

Nu politizați efortul cetățenilor!

Chiar dacă guvernanții actuali sunt „învinovățiți” de întreprinderea acestei acțiuni, nu pentru a-i disculpa,  ci pentru a nu le acorda credit în mod inutil, trebuie menționat faptul că inițiativa de modificare a Constituției aparține Coaliției pentru familie, o inițiativă civică neafiliată politic, fără personalitate juridică, al cărei Comitet de inițiativă este compusă din oameni activând în domenii dintre cele mai diverse, de la filozofi la ingineri, de la avocați la preoți, de la medici la artiști, strânși laolaltă de respectul pentru valorile familiei, pe care încearcă a le prezerva, mai ales acum, când societatea zbuciumată nu știe încotro să o apuce. Demersul acestora a început în octombrie 2015, atrăgând solidaritatea oamenilor și reușind să strângă în final trei milioane de semnături, față de cele 200 000, câte ar fi fost suficiente pentru a sprijini proiectul de lege. În momentul de față, inițiativa legislativă a fost adoptată de Camera Deputaților și a obținut aviz favorabil de la toate comisiile din cadrul Senatului, urmând ca și acesta să adopte proiectul de lege, pentru ca în cele din urmă referendumul să poată fi organizat și românii să-și poată exprima opinia cu privire la casătoria care stă la baza familiei.

La Centenar nu uităm valorile creștine!

Potrivit profesorului Ion Deleanu, „Constituția proiectează direcțiile definitorii ale evoluției viitoare a societății, statornicind drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor”. Așadar,  nu există ocazie mai bună decât Centenarul Marii Uniri pentru a arăta că poporul român prețuiește valorile pe care odinioară societatea era clădită și, de ce nu, că respectă poruncile lui Dumnezeu : „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul. ” – Facerea 1, 27-28 Chiar dacă unii neagă cu vehemență,  credința ortodoxă ne definește, autorii Constituției în vigoare la înfăptuirea Marii Uniri și ai celei  din 1923 nesfiindu-se să o arate cât se poate de clar : „Religiunea ortodoxă a resăritului este religiunea dominantă a Statului român. […] benedicțiunea religioasă pentru căsătorii va fi obligatorie (art. 21-22 Constituțiunea din 1866), „Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român” (art. 22 Constituțiunea din 1923).

Un pas înainte sau doi spre trecut?

Dacă în anul 1918 cununia  era obligatorie,  norma fiind constituțională, iată că  la o sută de ani mai târziu, căsătoria religioasă este facultativă, fiind o consecință a exercitării libertății religioase, iar definirea familiei ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie dă naștere unor controverse greu de imaginat. Citeam deunăzi, pe un site de știri respectabil, articolul unui domn îngrijorat de efectele negative pe care le poate crea organizarea referendumului în cauză. Astfel, se preconizează un conflict între generații - tabăra progresistă versus tabăra conservatoare și se concluzionează că demersul în discuție vizează rolul minorității LGBT în societate și starea democrației românești. Prin urmare, cititorii sunt rugați să se gândească bine înainte să decidă ce vor: o țară cu adevărat democratică, europeană sau o „Românie aruncată în trecut”?  Am adus în discuție acest articol, care, de altfel nu merită prea multă atenție, întrucât autorul său reprezintă vocea multora. Însă nu cantitatea garantează adevărul! De ce confundați democrația cu libertinajul? Caracterul democratic al statului presupune ca autoritățile publice să își întemeieze activitatea pe voința poporului, exprimată prin alegeri libere și corecte, cea mai succintă definiție a democrației regăsindu-se în constituția Franței: democrația reprezintă „guvernarea poporului, prin popor și pentru popor” Or, un act mai democratic decât consultarea poporului prin referendum nu cred să existe.  Mai mult decât atât, nicidecum  nu    s-a pus  problema celor cu altă orientare sexuală, pentru că fiecare este liber să aleagă modalitatea în care își trăiește viața, însă nu ar trebui ignorat că „plata păcatului este moartea” – Romani 6, 23,  „Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră. Să vă feriți de desfrânare. Ca să știe fiecare dintre voi să-și stăpânească trupul în sfințenie și cinste, nu în patima poftei, așa cum fac neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu” – I Tesaloniceni 4, 3-5

România, mai puțin europeană?

S-a menționat, de asemenea, că se dorește o Românie europeană, însă referendumul pentru familie nu face altceva decât să ridice la nivel constituțional norme demult  în vigoare la nivel european. Așa încât, art. 9 din Carta europeană a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene stabilește că  „dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează aceste drepturi.” În același sens, art. 12 al Convenției europene a drepturilor omului prevede că „începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept.” Așadar, fiecare stat parte la Convenție are dreptul de a reglementa definiția familiei potrivit cu istoria, tradiția și cultura sa. De asemenea, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, „cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. [...] Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului.” Ținând cont de aceste reglementări, nu doar că redefinirea familiei nu ne-ar depărta de Europa, ci inițiativa revizuirii Constituției este justificată  tocmai de aceste norme.

Libertatea întru Iisus Hristos

În ciuda eforturilor guvernanților de a politiza acestă inițiativă, încercând din răsputeri să-și asigure câteva voturi pe seama strădaniei noastre, să nu-i lăsăm să târască în mocirla în care ei se scaldă un demers menit să ghideze viitorul tinerilor noștri. Nu intrați în jocul lor! Referendumul trebuie organizat pentru că voința oamenilor a fost exprimată în acest sens. De ce ne-ar fi rușine cu tradiția noastră? De ce ne-ar fi rușine să avem o lege fundamentală în tandem cu învățătura creștină de actualitate mereu și niciodată învechită? Și nu vă faceți griji, nu va fi îngrădită libertatea nimănui, pentru că „libertatea se cucerește numai prin omorârea păcatului […] formula «fac ce vreau» nu înseamnă să dau ascultare necondiționată viscerelor și tropismelor mele, pornirilor și instinctelor mele dobitocești, constituindu-mă prizonier al egoismului, turpitudinilor și plăgilor firii mele, ci supunându-le pe acestea voinței, rațiunii și conștiinței mele, părții bune a eului meu. Fac ce vreau eu, credinciosul și smeritul ucenic al lui Iisus Hristos, iar nu ce i-ar plăcea demonului sălășluind înlăuntrul meu sau târcolind în juru-mi să fac în numele așa-zisei libertăți instinctuale, în temeiul căreia mă ispitește spre a mă îndemna să mă dau rob lui și duhurilor sale celor rele.” – N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi. Să nu ratăm șansa de a ne apăra la urne, pentru prima dată în ultimele decenii, singurele valori care dau sens vieții noastre.

De același autor