Să pregătim ieslea, vine Domnul! Gabriela Băducu 18.12.2023
”Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul!” (Luca 2, 10)
A sosit timpul cel mai frumos din an și totodată șansa de a îngropa trecutul și a pune bun început: „Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul său de păcatele lor.‟ - Matei 1, 21 – Dar începutul lunii decembrie, care ar fi trebuit presărată cu entuziasm și bucurie, s-a dovedit a fi un amalgam de stări dintre cele mai întunecate, absurdul, haosul și ostilitatea descriind cel mai bine realitatea pe care o trăim în aceste zile.
Prea mult zbucium
Polițiștii, angajații din sănătate, grefierii, angajații Institutului Național de Statistică, precum și grefierii sunt în grevă, iar vacanța de iarnă a elevilor s-ar putea prelungi, profesorii amenințând că vor intra în grevă începând cu 1 ianuarie 2024. Să nu mai aducem în discuție lucrurile zilnice, mărunte și numeroase, menite să ne distragă atenția de la ceea ce contează cu adevărat. Căci să ferească Dumnezeu pe careva dacă nu respectă unicul rând care se formează în fiecare farmacie, chiar dacă sunt mai multe case disponibile, ori pe casierița din supermarket, care are o zi mai proastă și nu poate scana articolele cu viteza luminii cerută de fiecare client, ori pe șoferul care conduce prea încet, pentru că îndrăznește să respecte limita maximă a vitezei prevăzută de legislația în vigoare. „Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul. Oare nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică.‟ - Psalmul 52, 1-6
Negura lumii umbrește sărbătoarea
Cam așa ar putea fi descris nonsensul care ne ocupă fiecare clipă, fiecare minut, fiecare oră, constatând la final de zi că aceasta s-a scurs fără vreun folos real. Dimpotrivă, am permis angoaselor să crească, am golit recipientul cu calmante și cu siguranță am osândit cel puțin o persoană pe care am întâlnit-o în ziua cu pricina. „Mâhnitu-m-am întru neliniștea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului. [...] Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut peste mine. Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul.‟ - Psalmul 54, 2-5 Și toate se întâmplă pentru că permitem vrăjmașului să ne mistuie, pentru că ne rătăcim în nimicurile cotidiene și omitem esențialul, hrana sufletului, fără de care ne transformăm în forme fără fond. „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o. [...] Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și adevăr. [...] harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos.‟ Ioan 1, 1 - 17
Nașterea Pruncului aduce lumină
În ceea ce mă privește, starea de trezvie mi-a adus-o un grup de peste 40 de copii, cu vârstele cuprinse între 7 și 19 ani, care m-au ajutat să conștientizez importanța momentelor pe care le trăim. Este vorba despre grupul Tronos junior și Colindul lui Dumnezeu, care în câteva versuri redă foarte bine însemnătatea Crăciunului: „Dumnezeu Preasfântul, colindând pământul,/ A vrut să nu mai fie potop şi urgie./El făcu lumină blândă şi senină/ Şi îşi trimise Fiul s-alunge pustiul./ Fiul se-ntrupează, lumea luminează/ Fecioara Maria naşte pe Mesia./ Dumnezeu preabunul ne-a trimis Crăciunul/ Cu har şi bucurie, şi aici să fie.“ Și cum mai bine să ne fie redată, dacă nu prin glasurile cristaline ale unor copilași? „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor. De aceea, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este mai mare în împărăția cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.“ - Matei 18, 3-5
Moș Crăciun versus Iisus Hristos
În ciuda acestui fapt, nu toți copiii au astfel de îndeletniciri. Chiar dacă „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnzeu pe Fiul Său în lume să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea.‟ - Ioan 3, 16-17, iar colindele vestesc nașterea Fiului lui Dumnezeu, această minune menită să ne ridice din păcat, câți copii mai păstrează datina colindelor? Sau mai bine spus, câți părinți mai insuflă copiilor valorile creștine ale neamului românesc? Iar dintre puținii colindători care mai străbat ulițele pentru a colinda, unii sunt motivați doar de aspectul financiar, găsind în acest obicei un prilej de a face rost de bani, nicidecum pentru a vesti nașterea Mântuitorului și a-L lăuda pe Dumnezeu. În seara de 5 decembrie ghetuțele tuturor copiilor au fost spălate și aranjate, în așteptarea lui Moș Nicolae, iar după ce cadourile au fost deschise, grija cea mare a fost compunerea scrisorii către Moș Crăciun. Cum ar putea să fie altfel, când astăzi majoritatea copiilor este îndemnată să creadă în moș Nicolae și moș Crăciun, mai puțin în Iisus Hristos. Chiar și în școli, serbările de iarnă îl au în rolul principal pe moș Crăciun, care este așteptat cu multă nerăbdare, iar nașterea Mântuitorului nu interesează nicidecum, pentru că, nu-i așa, religia este o materie desuetă, care s-a dorit a fi exclusă din programa școlară în repetate rânduri. Ne șochează apoi faptul că a crescut consumul de droguri în rândul copiilor ori consumul de alcool, că s-au înmulțit din cale-afară nașterile în rândul adolescentelor sau că tot mai mulți copii decid să își pună capăt zilelor. Care să fie cauza? ne întrebăm de fiecare dată la aflarea unor astfel de vești sumbre. Oare nu chiar faptul că nu li s-a făcut cunoștință copiilor cu Dumnezeu? Să nu ne amăgim! Oricărui părinte, oricărui bunic, oricărui naș îi revine obligația de a le vorbi despre dragostea lui Dumnezeu, de a-i educa pe cei mici în spiritul credinței ortodoxe în care au fost botezați. „Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.‟ - Ioan 3, 19
Dinte pentru dinte?
Mai mult decât atât, majoritatea părinților își educă copiii după legea talionului: ”Dacă te îmbrâncește vreun coleg, ripostează! Nu fi fraier! Nu care cumva să ajungi acasă plângând! „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului acelui prin care vine sminteala.‟ Matei 18, 7 Pe principiul mai bine să moară capra vecinului, părinții preferă să sufere copilul altuia, în niciun caz al lor. Dacă așa stau lucrurile, de ce ne oripilăm când aflăm ce se întâmplă în lumea aceasta? Că violenței i se răspunde cu violență și astfel izbucnesc războaiele? Că interesele personale primează, așa încât guvernanții și conducătorii locali se îngrijesc de orice altceva, numai de preocupările cetățenilor ba? Pe lângă această categorie a părinților, mai sunt și cei care își învață copiii să fie respectuoși și să nu răspundă niciodată răului cu rău, dar care sunt măcinați de gândul că micuții lor, crescând, nu vor răzbi în lumea asta rece. Nu vă speriați, oameni buni, voi și copiii voștri veți fi răsplătiți cu binecuvântări și ocrotiți sub scut de har. „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.‟ - Ioan 8, 31-32 și iarăși ne spune Domnul că „Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață.‟ - Ioan 5,24. De aceea nu vă temeți, ci „Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.‟ - Psalmul 54, 25
Așadar, nu-i întinați pe copii, ci creșteți-i în învățătura Mântuitorului „Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-I și pe celălalt. […] Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă pe voi, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigănesc, Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri.‟ - Matei 5, 38-45 pentru că „cine va sminti pe unul dintre aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. ‟ - Matei 18, 5 Străduiți-vă să-i învățați ce înseamnă, de fapt, Crăciunul: Dumnezeu s-a făcut om pentru ca fiecare dintre noi să scape de întinăciune, doar să vrem: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii‟ - Ioan 1, 29
Să pregătim ieslea!
Și nu este deloc greu să-L primim. Dacă Fiul lui Dumnezeu a găsit de cuviință să Se nască într-un mediu cu siguranță considerat impropriu de orice specialist al prezentului, dacă nu S-a îngrijorat că paiele aspre Îi vor zgâria trupușorul abia născut, dacă frigul din iesle nu L-a speriat, respirația animalelor încălzindu-l îndeajuns, înseamnă că are nevoie de foarte puțin ca să să vină înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Dumnezeu nu Se arată deloc pretențios când vine vorba să-i răspundă celui care-L cheamă. Cu toate acestea, nu reușim să fim gazde primitoare, să ne primenim sufletele îndeajuns, încât pruncul Iisus să găsească fărâma de căldură produsă odinioară de respirația câtorva animale, martore ale nașterii Fiului lui Dumnezeu, care S-a întrupat din fecioară și a devenit astfel Fiul Omului. „Cuvântul era Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu.‟ - Ioan 1, 9-12
Lăcașuri curate
Poate cea mai frumoasă perioadă din viața cuiva este cea dinaintea nașterii unui prunc. Așteptarea înfiorată de a privi ochișorii celui zămislit, entuziasmul cu care sunt numărate zilele până la marele eveniment, strângerea la piept a celui purtat cu atât de multă dragoste în pântece, grija cu care este împodobit pătuțul, sunt trăiri de neuitat. Dacă fiecare dintre noi ar nutri o fărâmă din entuziasmul și iubirea unei viitoare mămici la gândul că pruncul Iisus așteaptă să Se nască pentru fiecare om în parte, dacă fiecare dintre noi și-ar pregăti sufletul cu o fărâmă din grija unui tată care pregătește camera bebelușului, cu siguranță Mântuitorul ar găsi lăcaș curat înlăuntru nostru. Și viața noastră ar căpăta sens, lumină și bucurie...