Lumina din prăpastieConstantin St. Dogaru 22.10.2019
”Te simt, ești în mine și nu-mi explic de ce, totuși, Te caut. Doamne, fie-Ți milă de mine în căutarea mea!” Într-o noapte se făcea (eram în vis, dormeam) că eram în biserică. Tetrapodul era în fața mea, un pic mai încoace de Sfântul Altar, undeva în stânga, în naos, și citeam Evanghelia. Și, atunci, în timp ce citeam, trei panglici tricolore (!) pe care scria: „te iubesc, te iubesc, te iubesc”, și din dreapta, de sus, un fascicol de raze, de lumină spre mine, ca un proiector. Să nu te smintești, iubite cititor, căci dacă am îndrăznit să spun, am spus-o ca să știi că Dumnezeu e mare și dincolo de învățătura și de toată teologia noastră, El Este și ne apare în fel și chip în cele trecătoare, în prăpastia vieții noastre.