„Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții…” (Rom. 12, 2)

Pseudo - apocrife

Câtă dragoste ne-a mai rămas?Constantin St. Dogaru 13.12.2021

Cum împăcăm aceste două imperative categorice: „și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” și „dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”? Dacă-i dăm lui Dumnezeu toată viața noastră nu s-ar supăra Cezarul? Lui ce-i mai dăm? Un părinte m-a lămurit spunându-mi mai în glumă, mai în serios că impozitele, taxele, etc. sunt și pentru bucatele și pentru păcatele noastre și pentru ce am agonisit și pentru ce am săvârșit cu cuvântul, cu fapta, din știință, din neștiință; unele sunt ale Cezarului, altele aparțin sufletului, lui Dumnezeu.

***

citește articolul


Lumea ca un spital de nebuniConstantin St. Dogaru 29.09.2021

Noul zeu al acestei lumi: haosul. Nu numai omul, ci și cele instituite de el, au devenit pustii în conținutul lor. Totu-i brambureală; parmenide-le din noi a murit, totu-i zăpăceală, am devenit un spital de nebuni, dar nu credem. Avea dreptate Sfântul Antonie cel Mare când spunea acum mai bine de o mie cinci sute de ani că va veni vremea când lumea va înnebuni, și dacă se va găsi cineva să spună că e nebună, toți se vor repezi asupra lui să-l sfâșie, și să spună că el este „nebunul”.

Exilul dragostei. Porțile iubirii s-au închis. Nu ne-a mai rămas decât strigătul, disperarea; harul e pe sfârșite. Să dăm buzna cât a mai rămas, o picătură măcar, o firimitură și ne va fi de ajuns ca să fim ... nu în zadar.


”Tu ești Fiul lui Dumnezeu Celui Viu!”Constantin St. Dogaru 21.04.2021

Creștinismul este „religia iubirii” (Ilarion V. Felea) și „religia religiilor” (Constantin Noica). Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este numai un întemeietor de religie. Nici Moise, nici Budha, nici Mahomed, nici Lao-tse, sau Confucius, nici Socrate, Platon sau Aristotel, n-au trecut prin ce a trecut Iisus. Nici unul dintre ei n-a murit pe cruce răstignit și n-a înviat. Hristos nu-i cultul lui Mithra sau al lui Osiris (mitologia egipteană). „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Iar ei au răspuns: ”Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul din prooroci.” ”Dar voi cine ziceți că sunt?” Și răspunzând Petru, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu”. (Matei 16,13-16. Amin, amin, amin!


Nici teologie fără cultură, nici cultură fără teologie!Constantin St. Dogaru 10.03.2021

„Religiosul” și „culturalul” trebuie gândite împreună. Nici teologie fără cultură, nici cultură fără teologie. Mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni fără pregătire teologică de specialitate și să discut cu ei ca și cum ar fi avut această pregătire, și invers. În fond, o bună parte dintre „intelectuali”, „oameni de cultură” nu vor altceva decât ca atunci când discuți cu ei ca preot, teolog, să le dai răspunsuri radicale la întrebările lor fundamentale. Vin la tine (unii) ca la „oracolul din Delphi”, iar tu ca preot cucernic și evlavios ce ești trebuie să le dovedești că ești și un bun teolog. Din păcate, la noi „cucernicia”, „evlavia”, „cuvioșia” anesteziază „teologia”... E adevărat că nici dincolo lucrurile nu stau mai bine. În fond pe mine nu mă interesează dacă un „cultural” are și o educație teologică (după atâția ani de ideologizare a creierelor), ci dacă i-a mai rămas ceva simț metafizic, o anume sensibilitate, percepție la cele nevăzute, după cum mă interesează, dacă dincolo de slujbe și predici, în preot mai pot vedea și un om informat, cultivat (istorie, filosofie, știință, artă, etc.), dincolo va să zică de litera tipicului, preotul de după moliftenic...