Oameni complicaţi 08.10.2020

Numai în mister (taină) vezi lucrurile, lumea, omul, etc. (dincolo de cum apar, cum au ajuns) în rațiunea lor simplă, atât de clară.

Noi complicăm lumea și toți contribuim, într-un fel sau altul la „absurdul” din ea, după care ne plângem că nu ne mai înțelegem, că nu mai vorbim aceeași limbă.

Cu toate acestea, noi totuși căutăm în această lume absurdă un minim sens, un înțeles, o ordine și o rațiune pe care încercăm să le găsim în familie, într-o prietenie, într-o iubire, într-un crez anume, pentru ca măcar astfel să mai păstrăm în noi un sâmbure de adevăr și de sens. Căci până la urmă pe orice individ îl interesează nu atât sensul metafizic al lumii în care trăiește, ci rostul (sensul) vieții sale particulare: ce face cu ce i s-a dat, încotro se îndreaptă. Păcătuim  prin faptul că acceptăm („înțelegem”) prea multe lucruri pe care în mod firesc ar trebui să le respingem de plano. De aceea, gândirea noastră e una a compromisurilor, nu o gândire verticală, ci inteligență (strategie, viclenie) adaptată, prin urmare subgândire.

Numai în Taină vedem lucrurile, lumea, omul în raţiunea lor simplă.