Iertarea fără uitare nu înseamnă nimic!11.10.2016
Nu ajunge să ierți, mai e neapărat nevoie să și uiți.
Iertarea neînsoțită de uitare nu înseamnă nimic, e vorbă goală, vorbărie, flecăreală, amăgire și mască a ținerii de minte a răului.
Am cunoscut un preot om de mare ispravă (mi-a fost cândva duhovnic), părintele George Teodorescu din București. Obișnuia să spună enoriașilor săi: „Vin la mine bărbați ori femei și grăiesc: de iertat îl iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le răspund: zici că ierți dar nu poți uita. Prea bine. Ți-ar plăcea însă, după ce te voi fi spovedit și-ți voi fi pus patrafirul pe cap și voi fi rostit: te iert și te dezleg, să vezi că sare Hristos de acolo și-mi strigă: l-oi fi iertând Sfinția Ta dar să știi că Eu unul nu-l uit. Aud?”
Fragment din Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi
