Nu aduce anul cât aduce ceasul!01.03.2017

Doi evrei, unul tânăr, celălalt în vârstă, se află în același compartiment dintr-un tren. Tânărul îl întreabă pe cel mai în vârstă: ”Cer iertare, puteți să-mi spuneți cât este ceasul?”

Nici un răspuns. Ofensat, tânărul se face mic pe colțul lui de banchetă, dar cu puțin timp înainte să ajungă la Lublin, nu mai suportă și își varsă oful:

”Domnul meu, acum o jumătate de oră v-am rugat politicos să-mi spuneți cât este ceasul și aș vrea tare mult să știu de ce nu m-ați considerat demn de un răspuns.”

”Am să vă explic cu plăcere, tinere domn. M-ați întrebat cât este ceasul, așa-i? Sigur că aș fi putut să scot ceasul de aur din buzunar și să vă spun cât arată. Ce s-ar fi petrecut după aceea? Ar fi început o conversație:

- Ce ceas frumos aveți!

- Da, și merge cu mare precizie, aș fi răspuns eu.

- E o moștenire? ați fi întrebat dumneavoastră.

- Nu, aș fi răspuns eu.

- Afacerile vă merg bine, cu siguranță, ați fi zis dumneavoastră.

- Într-adevăr, nu am de ce mă plânge, aș fi spus eu.

- Ce negustorie aveți?

- Grâne.

- Locuiți la Lublin?

- Desigur.

- Cu siguranță aveți o casă frumoasă?

- Oh, da!

- Aveți familie?

- Da, am două fiice frumoase.

Ei, și până la urmă ce ar fi ieșit? Mi-ați fi făcut o vizită la vilă, iar după câteva zile i-ați fi cerut mâna fiicei mele mai mari. Și acum, spuneți și dumneavoastră, tinere: cum să o dau de soție pe Esther a mea cuiva care nu are nici măcar un ceas?”