Ridendo castigat mores

Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței. (Emil Cioran)

Proștii mor, dar prostia rămâne. (Ion Luca Caragiale)

* "Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele că nici n-ai unde să stai." (10 ani)

* “Călugării nu sunt așa de vorbăreți pentru că dacă îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obișnuit să tacă mult, ca să-L asculte, că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu." (8 ani)

Una din cele mai nostime scene din Vechiul Testament îl are protagonist pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care înainte de a le demonstra conaţionalilor săi cine este Dumnezeul cel Viu şi Adevărat, se distrează copios pe seama aşa zişilor profeţi ai idolului baal. Episodul, consemnat la III Regi, 18, 22-40, dovedeşte că sfinţii nu sunt înzestraţi doar cu calităţi excepţionale, ci şi cu un inerent simţ al umorului.

Şi a zis Ilie către popor: „Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi prooroci ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu.