Ghimbirul: – darul divin pentru omDr. Roxana Constantinescu 17.05.2019
Rădăcină noduroasă care se remarcă prin gustul ei picant şi acru, ghimbirul figurează printre remediile “de casă” cele mai larg utilizate.
Una din primele dovezi ale folosirii acestei rădăcini le avem de la yoghinii din India, care susţineau că ghimbirul întăreşte organismul, dă claritate minţii şi, spre deosebire de usturoi, nu lasă o aromă ce insultă zeii. De-a lungul timpului, după zeci de studii care l-au avut în centrul atenţiei pe bătrânul ghimbir, oamenii de ştiinţă au conchis: ghimbirul este mai mult decât un remediu tradiţional, este aproape un medicament!
Originar din Asia tropicală, ghimbirul este o plantă cunoscută şi utilizată de peste 3000 de ani. În medicina tradiţională chineză, indiană şi japoneză rizomii de ghimbir se utilizau datorită efectului încălzitor, pentru creşterea capacităţii digestive, în stări de balonare, greaţă, vomă, în bolile respiratorii caracterizate de amplificarea calităţii de rece: astm bronşic, sinuzită. Ghimbirul a fost adus din India de către negustorii arabi care-l comercializau în Grecia Antică şi Imperiul Roman. După căderea acestuia, ghimbirul a dispărut din Europa, pentru a fi reintrodus abia în secolulul al XI-lea de către cruciaţi. Ghimbirul conţine: calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, sodium, proteine, fibre alimentare, selenium, vitaminele C, E, B6. Uleiurile volatile din ghimbir îi oferă gustul şi mirosul specific. Acestea au efecte analgezice, sedative, antitermice, favorizând mişcarea muşchilor tractului gastrointestinal, contribuind la o mai bună digestie. Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe, până la deserturi şi băuturi. El oferă paletei gustative multe nuanţe: iute, dulce, aromat, pişcător, gust proaspăt, revigorant. Nuanţa oferită depinde de momentul în care este adăugat în procesul gătirii - pus la început, va oferi un efect mai subtil. Combinaţia dintre aromele complementare: dulcele ghimbirului şi iuţeala usturoiului are ca efect nu doar un gust deosebit, dar datorită proprietăţilor antivirale ale amândorura poate fi un remediu excelent pentru răceală. Ceaiul de ghimbir ajută în răceli şi gripe prin inducerea transpiraţiei şi tonificarea sistemului imunitar. Un mod simplu de a face ceai este următorul: se pune apa la fiert, se taie câteva felii de ghimbir şi se lasă la fiert la foc mic timp de 10-15 min. Se poate servi cu lămâie şi miere. Ghimbirul poate bloca producerea de către organism a substanţelor care contribuie la constricţiunea bronhiilor şi la instalarea febrei. Gingerolul acţionează ca un antitusiv natural. S-a demonstrat că un sfert de linguriţă de ghimbir proaspăt/pudră luat imediat după apariţia primelor simptome ale migrenei poate reduce durerea, blocând prostaglandinele, substanţe chimice aflate la originea inflamaţiei vaselor sanguine cerebrale. Spre deosebire de aspirină şi medicamentele similare ei, ghimbirul blochează doar tipurile de prostaglandine responsabile de inflamaţie, nu şi pe cele care au rol benefic, pentru tonificarea pereţilor stomacului. Ghimbirul consumat în cantităţi mici şi la persoanele care-l tolerează gastric este util şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine generale prin fluidizarea sângelui şi limitarea riscului formării de cheaguri. Aceleaşi prostaglandine care provoacă migrenele sunt responsabile şi pentru inflamaţiile articulare la persoanele suferinde de artrită. Studiile recente au demonstrat că ghimbirul atenuează simptomele în 55% din cazurile de artrită şi în 74% din cazurile de poliartrită reumatoidă. Aplicarea repetată de ghimbir pe piele poate duce la o ameliorare suplimentară, distrugând rezervele de substanța P, un neurotransmiţător care conduce semnalele dureroase la măduva spinării şi apoi la creier. În medicina naturistă, persoanelor care suferă de reumatism le este recomandată o cură de tinctură de ghimbir, câte o linguriţă dizolvată în 100ml de apă, administrată de 3 ori pe zi. Ghimbirul este contra-indicat în ulcerul gastro-duodenal.
Ghimbirul este o rădăcină uimitoare ce poate oferi numeroase beneficii pentru sănătate, dar consumul său ar trebui să fie evitat în asociere cu insulina sau alte medicamente pentru diabet, anticoagulante şi beta blocante. Este contra-indicat, de asemenea, în ulcerul gastro-duodenal.
Datorită proprietăţilor multiple (detoxifiant, antioxidant, anticanceros, anticoagulant, antiinflamator, antimigrenos, imunostimulator, reduce colesterolul, activează circulaţia, ameliorează artrita, etc) şi a efectelor sale puternice, ghimbirul este considerat un medicament universal, iar în medicina ayuverdică este considerată planta echilibrului. Consumați așadar cu încredere și … moderație rădăcina miraculoasă!
”Un ceai de ghimbir, o porție de sănătate!”