„Nu este mai bună avuția decât sănătatea trupului.” (Isus Sirah 30, 16)

Perspectiva luminoasă a Postului Dr. Roxana Constantinescu 07.03.2019

“Nu doar cu pâine va trăi omul!” (Matei 4, 4)

Scopul postului trupesc este progresul duhovnicesc, schimbarea interioară pentru ca fiecare să devină mai bun. Trupul are un rol extrem de important în urcuşul spiritual, ţinând cont de faptul că omul modern este în general mai zbuciumat, mai grăbit şi mai obosit.

Postul presupune efort şi voinţă, iar orice formă de asceză porneşte de la trup şi vizează sufletul. Sfinţii Părinţi consideră postul un izvor de sănătate trupească şi sufletească, un mijloc de disciplinare şi armonizare a trupului pentru sporirea puterilor sufleteşti şi, în final, pentru înnoirea întregii fiinţe. Râvna peste puteri ne poate depărta de Dumnezeu atunci când se transformă în mândrie pentru propriul efort. Vanitatea postirii sau a nepostirii nu ne va fi de folos niciodată dacă ne comparăm cu ceilalţi pentru a-i judeca, ci trebuie să ţinem cont de faptul că numai Dumnezeu cunoaşte inima fiecăruia.

Postul nu trebuie transformat într-o dietă aspră şi inutilă, ci trebuie trăit după filosofia discernământului şi a urcuşului spre Înviere. Postul poate fi utilizat ca metodă preventivă şi terapeutică pentru stările patologice legate de alimentaţie necorespunzătoare, reprezentând în primul rând un detoxifiant optim al organismului. În timpul digestiei 70% din energia organismului este mobilizată pentru acest proces, iar în momentul în care corpul nu mai primeşte această raţie zilnică de alimente, el se vede nevoit să-şi restructureze întregul sistem de prelucrare, absorbţie şi eliminare. Oamenii de ştiinţă au descoperit că atunci când cantitatea de calorii consumată este redusă drastic se observă creşterea cantităţii de substanţe chimice din creier ce au rol de mesager celular. La Sanatoriul din Goriatcinsk (Câmpia Siberiană), 2/3 din pacienţii suferinzi de alergii, astm şi reumatism se simt mai bine după o cură de aproximativ 3 săptămâni efectuată sub supraveghere medicală care constă în privarea de hrană. În lipsa hranei, corpul uman se hrăneşte singur din rezervele sale de glucoză şi lipide şi în acelaşi timp are suficientă energie să se purifice şi să se vindece. La Goriatcinsk, postul durează în medie 2 săptămâni, în timpul cărora pacienţii beau doar apă şi fac sport pentru întreţinerea musculaturii. Urmează 7 zile de readaptare la obiceiurile alimentare echilibrate. Cea mai grea este a 3-a zi, când nivelul de acidoză creşte brusc, când se intervine cu spălături intestinale şi masaje care stimulează organele responsabile cu eliminarea precum ficatul şi rinichiul, pentru depăşirea crizei. Potrivit experţilor ruşi, metoda a fost descoperită acum 60 de ani în perioada sovietică de către un psihiatru care a făcut conexiunea între greva foamei pe care o ţinea un pacient şi îmbunătăţirea stării lui psihice. Cercetătorii de la National Institute of Ageing-Baltimore au arătat că persoanele care ţin post total o zi sau 2 zile pe săptămână trăiesc mai mult, sunt protejate de  bolile neurodegenerative, precum Alzheimer şi Parkinson. S-a constatat, de asemenea, că în privința persoanelor care au avut o motivaţie pozitivă, însoţită de practici spirituale şi motivate de dorinţa de curăţare fizică şi spirituală, organismul a făcut faţă mult mai bine perioadei fără alimentaţie. Cercetătorul Californian Valter Longo experimentează pe animale efectele postului asupra celulelor canceroase, a căror multiplicare este încetinită pentru că nu le plac mediile sărace în zaharuri. În concluzie, este evident faptul că la lipsa hranei, corpul uman reacţionează mult mai bine decât la excesul de mâncare.

Postul nu înseamnă doar o schimbare a regimului alimentar. Scăderea interesului faţă de conţinutul farfuriei trebuie să fie unit cu sporirea atenţiei faţă de împlinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. În final, să nu uităm că la sfârşitul postului  trebuie să ne întâlnim cu Însuşi Mântuitorul Hristos, Cel răstignit şi înviat.

”Postul: izvor de sănătate trupească şi sufletească, mijloc de disciplinare şi armonizare a trupului pentru sporirea puterilor sufleteşti şi pentru înnoirea întregii fiinţe.”

De același autor