ArhanghelulZosima Macarie 05.12.2016
Copilul pierdut în pădurea
de gânduri albastre,
îşi împleteşte visul
din firele toarse
de un arhanghel trist,
pedepsit pentru neiubire.
Timpul se scurge lin,
în ritmul vârtelniţei
ţinute în mâini de Dumnezeu.
Purtat de visul colorat,
copilul prinde aripi
Şi, în cor de îngeri,
cântă colindul.
Prin pădurea albastră de gând,
Arhanghelul îşi caută
cu disperare, aripile.
Fuga lui, alungă tristeţea.
Încep a-i creşte mâini, picioare,
Şi ceva, ceva în piept bate
în ritm omenesc, ritm de copil.
E o inimă ce bate,
e inima copilăriei.
Arhanghelul e liber,
e fericit,
e încă în zbor.
A învăţat a iubi.
