Cărare de tainăCarmen Elena Toader 06.11.2020
Doamne, Tu eşti cărare de taină
Printre apusuri de rubin
Şi şoapte tomnatice de lumină.
Acolo în cerurile fără de sfârşit
Ard candele presărate cu frunze de stele.
Printre copacii arămii se preling
Ca un cântec de ploaie
Siluete de îngeri.
Doamne, Tu eşti copacul cel mare
Şi rând pe rând cad din Tine frunzele patimilor
Ai scoarţa străpunsă de atâta iubire
Şi taci în bocetul soarelui
Ce stă să moară
Grăbind timpul...
Bruma pictează pe crengile Tale
Convoaie de vise
Foşnete vii, de departe
Din Scripturi zugrăvite în aer.
Un aer sărutat în trecere
De ultima frunză
Ce cade ostenită
În abisul pădurii.
Doamne, Tu eşti o simfonie de toamnă
Un pastel netulburat de moarte
Şi ancorat în veşnicie...