„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

Cărare de tainăCarmen Elena Toader 06.11.2020

Doamne, Tu eşti cărare de taină

Printre apusuri de rubin

Şi şoapte tomnatice de lumină.

Acolo în cerurile fără de sfârşit

Ard candele presărate cu frunze de stele.

Printre copacii arămii se preling

Ca un cântec de ploaie

Siluete de îngeri.

Doamne, Tu eşti copacul cel mare

Şi rând pe rând cad din Tine frunzele patimilor

Ai scoarţa străpunsă de atâta iubire

Şi taci în bocetul soarelui

Ce stă să moară

Grăbind timpul...

Bruma pictează pe crengile Tale

Convoaie de vise

Foşnete vii, de departe

Din Scripturi zugrăvite în aer.

Un aer sărutat în trecere

De ultima frunză

Ce cade ostenită

În abisul pădurii.

Doamne, Tu eşti o simfonie de toamnă

Un pastel netulburat de moarte

Şi ancorat în veşnicie...

De același autor