Copila care a schimbat mersul lumiiCarmen Elena Toader 06.10.2021
”Cu adevărat aşa cred că arăta Maica Domnului copil”
Când am privit această icoană am ştiut şi am simţit că trebuie să o fac cunoscută şi să o las să mă inspire în acest articol izvorât din neputinţa mea, din tulburări şi căutări de limanuri mai bune într-o lume cuprinsă de haos; o lume care pare să se ofere fără ezitare şi fără scrupule unor forţe nevăzute care nu fac decât să instaureze haosul şi suferinţa înstrăinării.
”Crin al fecioriei”
Cu adevărat aşa cred că arăta Maica Domnului copil, cea mai neîntinată pruncă dăruită cerului de pământ, pentru care a primit ca răsplată un prunc-Dumnezeu. Un înger blând şi smerit, dar cu o tărie sufletească asemenea pietrei, de o fragilitate aproape diafană, înveşmântată în azurul celui mai frumos cer, cu ochii ca două bobiţe de agheasmă în care se răsfrâng veşnic şi insesizabil toate durerile lumii.
Crin al fecioriei, prunca Maria a răsărit în ţarina Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana ca o sferă de lumină, rod al energiilor necreate pogorâte în timpul rugăciunilor de foc ale acestora, unind într-o rapsodie de taină lacrima Domnului cu lacrima omului. Călăuze i-au fost serafimii şi heruvimii, pe care i-a depăşit în bunătate şi măreţie, far luminos i-au fost slujitorii templului, mângâiere fecioarele.
Nume cu parfum de crin
Maria, nume cu parfum de crin, a schimbat simultan pentru o clipă şi pentru eternitate resorturile întregului univers, făcându-se vrednică de a fi vas ales al mântuirii.
Ea este maica orfanilor şi a văduvelor, odihna celor osteniţi şi împovăraţi de ispite şi păcate grele, este povestea sufletului fiecăruia dintre noi la ceas de introspecţie, regina creaţiei care stă alături de Împăratul Slavei pe tron de nestemate, veghind toate zăgazurile lumii şi armonizând perfect şi fără de oprire stihiile, duhurile, întrebările, răspunsurile.
Maria, rază şi lut, mireasmă şi eter, chip văzut în lucrare divină nevăzută, a biruit porţile iadului născându-L din apă şi din duh pe Fiul Învierii, învăluind în braţele-I iubitoare o lume întreagă de simboluri, cuprinzând într-un surâs trecutul, prezentul şi viitorul, firească şi plină de har, împodobită cu daruri nemaiîntâlnite şi solitoare a celor ce sunt şi vor fi pentru veşnicie.
”Fie mie după cuvântul tău!”
Maria, psaltire a bucuriei, rod al nepătimirii, făclie a Genezei şi a Apocalipsei, floare şi cântec, nor uşor purtător de lumină, lună de aur ce oglindeşte în pântece soarele dreptăţii, porumbiţă ce zboară către cuibul mântuirii, potir ce odihneşte cu pace şi teamă sfântă trupul şi sângele Mielului, poartă către noi înşine şi către Dumnezeu, scară de raze, mugur de sfinţenie, umblet de ascet în amurgul Raiului, gângurit de prunc în noaptea de miracole.
Maria, doină de păstor şi tămâie de mag în cădelniţa timpului, flacără nestinsă în candela ne-uitării, nemurire de vis şi trezvie pustnicească, dor şi regăsire, icoană a curăţiei pe zidul răutăţii omeneşti, cea care a întrupat Cuvântul într-o lume de necuvinte, sorbind cu nesaţ cupa durerii pe Golgota pentru a ne azvârli în Rai ca într-o adiere taborică, este Maica prin excelenţă, mamă şi fecioară, slujnică tuturor şi stareţă peste veacuri în catedrala cerului.
Maria este numele nenumit, bucuria înbucurată, începutul fără de sfârşit. Maria suntem fiecare dintre noi atunci când redescoperim dumnezeirea din noi în lumina unei Stele...
Maria...Maria...Maria...steaua mării, steaua nopţii, steaua Betleemului...
Maria...bătaie de aripi...bătaie de inimă...Fie mie după Cuvântul Tău...
Întrupatu-s-a!