DorinţăZosima Macarie 31.07.2018
În ziua aceea mi Te-am dorit întreg,
mi Te-am dorit veşnic în mine.
Să-Ţi cuprind necuprinderea,
Să-Ţi ating veşmântul nepurtat,
Să-Ţi privesc ochii ce nu clipesc niciodată…
Să plâng pe braţul Tău întins lumii.
Să-Ţi mângâi fruntea ce măsoară creaţia,
Să-Ţi port crucea pe care singură Te-am răstignit,
Să-Ţi dau mahrama cu chipul Tău însângerat,
Să plâng, plânsul lui Petru.
Să mă prefac iesle în care să Te naşti.
Să îmbătrânesc cu Simeon în aripa templului,
Să mănânc Cina cea dintâi şi cea de pe urmă.
Să beau vinul însângerat de a prieteniei trădare,
Să-Ţi aduc toţi arginţii pe care zilnic Te-am vândut.
Să-Ţi sărut picioarele ce mi-au purtat suferinţa,
Să-Ţi şterg lacrima ce a curs pentru întoarcerea mea
din risipire.
Să-Ţi aduc bogăţiile ce le-am agonisit în nebunia mea.
Să-Ţi construiesc Templul pe care l-am dărâmat prin
judecata strâmbă şi nedreaptă.
Să Te aştept sub smochinul înflorit.
Să înfloresc eu însămi şi să aştept rodirea.
Să port pe umeri povara ce am refuzat-o îndelung.
Să Te aştept pe lespedea de piatră cu rugăciunea de
taină a Tatălui.
Să Te aşez în mormântul din care am înviat,
Să-Ţi rog Învierea stând în mormânt.
Să-Ţi aduc roua florilor înmiresmate de parfumul
dragostei.
Să-Ţi cuvânt Tăcerea!
Să-Ţi dor Durerea!
Să-Ţi iubesc iubirea!