În celuleZosima Macarie 13.09.2018
Ce rană grea, ce chin purtat,
Cu lacăte ne-am îngropat
Și cu ciocane ne-am bătut
Piroane-n mâinile de lut.
Cu patimi grele ne-am zidit
Celule. Și am înmulțit
Dureri, din care vom scăpa
Privind cu dor spre Golgota.
Ferestre mici, fără lumină,
Ne stingheresc, ne fac țărână.
Și întunericul ne-apasă.
Și, Doamne: nimănui nu-i pasă.
În lanțuri ne purtăm ocara,
Și bem din palme reci otrava,
Visăm înlăcrimați sfârșitul.
Dar nu s-a ascuțit cuțitul.
Trăim încă o zi-n celule,
Închiși cu morții fără nume,
Îngenunchind strigăm: iertare!
O, nimeni, Doamne, nu mai moare.
În spatele gratiilor, pictură de Odilon Redon (1840 – 1916)