Maica Domnului, raza RaiuluiCarmen Elena Toader 01.11.2023
”Ea poartă dorurile noastre la porţile Raiului.”
Dintotdeauna mi-au plăcut dimineţile. Ȋnceputurile de taină ale lumii, mister şi meditaţie, lumini şi umbre. Ȋntregul cosmos se răsfrânge într-o dimineaţă. Dimineaţa din zâmbetul Mariei. Mântuirea noastră este dimineaţa din mormântul smuls din moarte prin suliţele solare ale Ȋnvierii. Totul freamătă, totul se bucură.
Adiere de lumină
Dimineaţa inimii creştinului este Fecioara preacurată, ca un mugur neînflorit deja purtător de roadă, de roada Duhului cea fără de început şi fără de sfârşit. Maica sfântă, prin acceptarea binecuvântării Treimii, a pogorât în pântece tot cerul, altoind pe lutul trupului ei viţa cea de sus, Hristos cel euharistic şi veşnic.
Atunci când toate furtunile vieţii par să sfărâme corabia sufletului, când fulgerele ispitelor ne zdrobesc bruma de credinţă, Maica Domnului vine ca o adiere lină de lumină, ca un far călăuzitor, umplându-ne viaţa de sens şi de bucurie.
Trup și sânge pentru Cel necuprins
Roză a Raiului, poveste fără de sfârşit cu îngeri şi cu sfinţi, Fecioara cea mai curată decât roua cerului, vine la noi în pântecele Sfintei Ana, făcându-se la rândul Său pântece pentru Pruncul cel Mare, ca un potir de nemurire picurat cu pulbere de stele şi aripi de arhanghel.
Prunca preasfântă se face iesle şi leagăn, zâmbet şi lacrimă, curcubeu de taină ce învăluie în acceptare pâinea cea din cer.
Crinul cel neveştejit şi plin de mireasmă cuprinde ca într-o corolă fluturele din luceferi, dând trup şi sânge celui necuprins şi umplându-se de Duhul Sfânt, într-un dor nemărginit de pacea înălţimilor.
Pecete veșnică pe suflet
Fior blând al netăcerii, slovă de aur în cartea vieţii fără de sfârşit, nor uşor ce primeşte raza cea nepătrunsă a soarelui dreptăţii.
Uneori gândul îmi zboară la săgeţile ce au pătruns inima Mariei pe drumul însângerat al Golgotei. Chin, tulburare, dureri de neînțeles şi de neconceput pentru oamenii zilelor noastre. Fecioara este modelul prin excelenţă al ascultării şi sacrificiului până dincolo de cuvinte. Tăcerea de sub cruce este tăcerea din pântecele pământului în care craniul lui Adam este salvat din ghearele iadului prin lacrima şi sângele Mielului. Stăpână a zorilor, pecete veşnică pe sufletul fiecăruia dintre noi, Maica Domnului binecuvintează întreaga creaţie printr-un suspin. Ea poartă dorurile noastre la porţile Raiului, rugând neîncetat pe Fiul Său şi Dumnezeul tuturor să acopere cu har şi slavă suflelete noastre ale tuturor.
Bucură-te, Marie, cea plină de dar, Domnul este cu tine!