Pașii Zosima Macarie 22.05.2018
Desculț, în iarba moale, și timidă
Pășeam adânc cu glezna obosită.
Trecuseră ani-veacuri peste mine,
Și toate-mi deveneau acum străine.
Nici clipele-ncărcate cu parfum de șoapte
Nu-mi aduceau lumină-n astă-noapte.
O noapte grea cu lună-nsângerată,
Cu iarbă grea de mir îmbălsămată.
S-aud sub tălpi țipări neîncetate
Frânturi de iad mă sperie de moarte –
Adânc mi-e pasul și mărunt grăbește,
Lumina Lui, doar Ea, mă izbăvește.
Sunt singură, prin iarbă și în nelumină,
De tot și toate, astăzi, Doamne, sunt străină.
Dar pași aud. Se zbenguie-ntre raze,
Mă prind de păr. A smirnă îmi miroase.
Și când deodată îmi întorc privirea,
Pășeai chiar Tu. Pășea tăcut, Iubirea.