„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

PrizonierăMonahia Zosima 30.05.2017

Nu mă trezisem

deși târziul mă chema.

Dormeam în mine,

așteptând glasul Tău,

șoaptă de clopot plâns.

Mă știam singur copil,

cu chip de înger sângerat,

lovit de săgețile

prezentului nedorit...

Țărână din cruci arse,

pulbere amestecată cu rouă.

M-am trezit, în glas de clopot

și în foșnet de felon.

Toacă măruntă,

îmi repeta să ies...

Dar gratii de fum,

îmi stăteau străjeri.

Eram roșie temniță,

rănită de lacrimile

celor plecați „Acasă”.

Gratii multe îmi stau în priviri...

Sunt închisă de mine însămi.

De același autor