„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

PustniculMonahia Zosima 07.12.2017

Târziu de tot l-am întâlnit,

Când îngerii îl căutau,

În pas zadarnic și grăbit.

El refuza să se arate lumii,

Când lumea nu îl căuta,

Privea pe-ascuns străbunii.

Cuvinte repeta cu bucurie,

Nimic din ce-i lumesc nu îl ținea,

Numai Cuvântul Cel din veșnicie.

Și tot târziu, din nou l-am întâlnit,

Se încurca în pași și în cuvinte,

Părea copil timid și bâlbâit.

Tăcerea-n duh îl încăpea,

Îl așeza în rânduială aspră,

Și-l legăna.

Azi tot mai străjuit, el este,

De lumânări înalte de poveste,

Și falnici munți – înzăpeziți.

Albastru dintre nori atinge,

Coliba cenușie și săracă,

Iar ochiul lui revarsă sânge.

Se-ascunde-n psalm,

Și-n rod de ram,

Se-neacă-n lacrimă și-albastru,

Ostaș creștin – adânc sihastru.

De același autor