„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

SpiniMonahia Zosima 07.03.2017

M-am îndrăgostit primăvara, devreme,

De chipul Tău, acoperit de har,

Stăteai înfipt în crucea din altar,

Știam în cuget că n-aveam a mă teme.

M-am furișat în taină, cu sfială,

Râvnind cu prea dorire întâlnirea,

Ți-ai ridicat din spini adânc privirea,

Ce m-a rănit pentru întâia oară.

Fiori de har mi-au străbătut ființă,

În lacrimi m-am trezit, fierbinte dar,

Iar inima mi-a devenit izvor,

De dragoste și de credință.

Trupul Tău gol mi-a spus atunci rușinea,

Veșmintelor ce-mi dezgoleau,

Ascunsa fire, unde adormeau,

Bătrâne patimi, gânduri ce par vine.

Dar spinii Tăi Îți apăsau pe frunte,

Roșită-n maci și-n sângeri trandafiri

O, spinii Tăi, se adâncesc în firi,

Pătrund în carne și-n firele cărunte.

Mi-aplec genunchii și aștept Hristoase,

Să-ți fur toți spinii-n mine să-i înfig,

Și macii înfloriți să îi ating,

Iar crinii albi pe frunte să-ți miroase.

De același autor