Remarcabilă ideea lui Constantin Noica în privința „banului”. Ce este el? „Întâiul posibil” ... adică, spune el, „acolo unde ceea ce ai și nu ceea ce ești contează” . „De aceea” – continuă el – „banul este prin excelență lucrul dracului”. Cu el trebuia să se deschidă Faust II. Cu el se deschide și lumea noastră modernă pentru că tot el o și închide dându-i criteriul, măsura.

Goethe: „Și acum un idol unic însumi îmi devin” (versul 8880). În mod special mi-am notat acest vers pentru asemănarea până la identificare cu un cuvânt din Sfântul Andrei Criteanul (sec.7). Iată-l: „Eu însumi idol m-am făcut, iar acum zac gol și mă rușinez” (Canonul cel mare). Ce ziceți? Ai impresia că marele scriitor german l-a „plagiat” pe anonimul în cultura europeană Andrei Criteanul – marele imnolog bizantin. Cum se mai întâlnesc marile spirite! Euripide spunea undeva că „între înțelepți este un soi de înrudire”.

Experiența lecturilor a fost de departe, pentru mine, o experiență superioară experienței mele de viață. Am înfruntat și am răzbit în viață, adăugând vieții cultură, spirit. Prin experiența lecturii am învățat că viața sporește, atunci când știi să te retragi nu numai să dai năvală în afară, umplându-te cu tot felul de nimicuri. Am învățat detașarea și ce înseamnă extazul singurătății, să simți că există bucurie în retragere. O carte, un autor, o idee, un gând – aceștia sunt „prietenii” minții tale. Nu trebuie decât să-i primești, fără prejudecăți, așa cum și ei  la rândul lor te primesc pe tine.