Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Ce să fac, fiindcă de multe ori când merg la biserică este câte o agapă și nu sunt lăsat să plec?”. Bătrânul îi zice: „Nu-i lucru ușor”. Ucenicul lui, Avraam, întreabă la rândul său: „Dacă se face întrunire sâmbătă ori duminică și un frate bea trei pahare de vin, e mult?”. Bătrânul răspunde: „Dacă la mijloc nu-i Satana, nu-i mult”.

Odată s-a făcut o liturghie pe muntele avvei Antonie și era un vas cu vin. Un bătrân a luat o ulcică și un pahar și s-a dus la avva Sisoe și i-a dat să bea: o dată, de două ori. Și el a primit. I-a întins și a treia oară, dar el n-a mai luat, zicând: „Gata, frate, nu știi că există și Satana?”.

,,Oamenii care au dragoste și bunătate se aseamănă cu îngerii." (Sfântul Paisie Aghioritul)

Timpul  trece creând amintiri  pe  care  memoria noastră  le  selectează, le încarcă într-un depozit,  pentru viitor. El vrea să devină neîncătușat în porțiuni ale duratei, se dorește liber, tronează din văzduh, lăsând inspirația să plutească în aer (așa, ca atunci când intrăm în Timpul sărbătorilor pascale, când totul e impregnat de har și timpul își lasă amprenta în vazduh și în suflete, acea lumină binecuvântată, creându-ne pacea necesară întâlnirii cu divinitatea).