Restrospectiva cool(turală) a anului - Berlin și împrejurimi -Dr.phil. Cătălina Ene Onea 30.12.2024

În curând vom spune din nou: „A mai trecut un an!“ Și ce an! Nu numai vara a fost toridă, ci și provocările, încercările, răstunările de situație de tot felul... În tot acest tumult, un lucru a rămas însă constant: Berlinul și împrejurimile sale au oferit și anul acesta de o mulțime de ocazii și evenimente demne de povestit și rememorat. Aici, o scurtă retrospectivă cronologică a celor mai importante momente cool(turale), la care am avut bucuria să iau parte personal în 2024, alături de mulțumirile îndreptate către cei care au făcut posibil acest lucru.

3, 2, 1.... Casting

Încă de la început de primăvară, cei de la Chamäleon Theater au dat startul evenimentelor incendiare: Showdown este povestea unui show de casting la televiziune, care are în prim plan diverși candidați cu veleități artistico-acrobatice. Scena este aranjată ca un platou de televiziune, există chiar și moderator, iar publicul din sală poate vota în direct numerele preferate. Un format interactiv și plin de sunet și culoare, transformând sala mică de la Hackesche Höfe într-un ring de suporteri pentru diferite numere artistice. Chiar dacă pe alocuri conceptul este puțin repetitiv, spectacolul impresionează prin câteva acrobații care te lasă cu gura căscată. În prezent, la Chamäleon Theater, care serbează anul acesta 20 de ani de activitate, rulează producția Wolf by Circa, un spectacol de circ contemporan, cu puternice imagini vizuale și muzicale, care poate fi văzut până în 5 ianuarie 2025.

Best Burger in Town

Hard Rock Cafe Berlin a invitat, în luna aprilie, la alegerea celui mai bun burger care să reprezinte capitala Germaniei în compeția internațională a Cafenelor Hard Rock. Patru rețețe noi, patru idei prezentate personal de creatorii lor, de la clasicul burger cu murături, la burger cu chip de parmezan sau chiar burger cu ananas au intrat în competiție. „Juraților”, printre mă număram și eu, le era adusă pe tavă o mostră din burgerul concurent, alături de un bilet pe care să își noteze scorul oferit fiecărui candidat. La final, a câștigat o rețetă cu murături, mai aproape de gustul burgerului tradițional, burgerul îndrăzneț, cel cu ananas, rămânând pe ultimul loc; iar favoritul meu, cel cu chip de parmenzan, s-a clasat pe locul al doilea. Chiar dacă personal nu sunt un fan înrăit al burgerilor, genul acesta de activități aduce întotdeauna un zâmbet pe buze, pentru că la Hard Rock Cafe nu este doar despre mâncare. E vorba în primul rând de cultura și tradiția locului, de o ocazie de a socializa cu oameni din diferite părți ale lumii, de a cunoaște noi idei culinare (așa cum este și deja renumitul Messi Burger, după o idee a fotbalistului argentinian Lionel Messi), și mai ales de a crea noi conexiuni interculturale.

Artistul care vorbește cu pietrele

Spațiul de expoziții al Institutului Cultural Român la Berlin, [Ceci n’est pas une] Gallery, din Reinhardtstraße 14, a găzduit în perioada aprilie-iulie expoziția "The Whole Universe Is Crammed into Your Body" a sculptorului Ovidiu Toader (curator Ioana Mandeal). Cu o abordare transdisciplinară și o viziune imaginativă deopotrivă, artistul reușește prin fiecare scultpură sau piesă a instalațiilor sale să însufletească, să creeze viață nouă: pietre de râu, adunate personal de sculptor și șlefuite până la un luciu strălucitor, preiau rolul organelor vitale într-un gigant mecanism, în care printr-un furtun, fixat cu adezive ca în sala de operație de la spital, curge chiar râul însuși, matca de la care ne tragem, și la care ne întoarcem în viață, atât fizic, cât și sufletește. Simboluri ca floarea vieții încrestată pe porțile de lemn din satul bunicilor de lângă Brașov îl poartă pe Ovidiu Toader prin viață și prin artă. La vârtsta „perfectă” de 33 de ani, Ovidiu convinge un public din cel mai avizat că și-a găsit chemarea, pe care și-o urmează cu sfințenie, lucrând cu dedicație la proiecte care să îi continue povestea personală. Am avut ocazia unui lung și fascinant interviu cu artistul, foarte bucuros de ecourile pozitive de după finisajul cu succes de la Berlin (detalii, cu proxima ocazie). În România, Ovidiu Toader expune des la Galeria de Artă Catinca Tăbăcaru din București.

Forever 90's

Pentru iubitorii de muzică a anilor 90, și nu numai, a vibrat în zeci de forme și nuanțe scena de la Wintergarten Varieté. Până la finalul lunii iulie spectatorii s-au putut bucura în fiecare seară de un show ca o călătorie în timp, cu muzică live și numere de varietăți din cele mai diverse: dans, acrobație, magie, gimnastică ș.a., toate prezentate sub titlul 90s Forever-Hits&Acrobatics. Energia interprețiolor de pe scenă, în frunte cu actorul și interpretul Jay Khan, cu voci puternice și sigure, jocul de lumini mereu în ton cu muzica, sau momentele artistice prezentate, precum și conceptul unitar al showului, ca o poveste, au făcut ca sala să fie în permanentă comunicare cu scena. Melodii din cele mai cunscute, adevărate hituri ale perioadei celebrate, au făcut ca și publicul să preia un rol în spectacol. Personal, am avut mari dificultăți să stau pe scaun, pentru că am cântat cu mare entuziasm la fiecare piesă, retrăind parcă parte din “copilăria MTV”, când highlight-ul zilei îl reprezenta Top 5 de la ora 5 după-amiaza. “Oare cine va fi azi pe locul 1: Bon Jovi cu melodia Always, sau Take That cu Back for Good?”, mă întrebam zi de zi, timp de câteva săptămâni bune prin anii 95-96. Dilema s-a rezolvat însă odată cu showul de la Wintergarten Varieté: nu poate exista un singur number one, pentru că muzica anilor 90 este în sine o colecție de hituri și ritmuri de voie bună și bucurie, care (re)cuceresc inimi în fiecare zi. Din august și până în februarie 2025 pe renumita scenă de varietăți din inima Berlinului se poate urmări spectacolul A Tribute to Josephine Baker.

Warnemünde, mon amour

Nu departe de Berlin, la Marea Baltică, lângă orașul-port Rostock, invită micul orășel Warnemünde, o poezie arhitecturală medievală sculptată în piatră, atestată documentar la 1200, și care acum are aproximativ 6000 de locuitori. O adresă de neratat, un loc care lasă garantat o amprentă puternică pe retină și în suflet. Eu una m-am îndrăgostit iremediabil de Warnemünde în vara lui 2006, când am petrecut acolo o lună, cu o bursă DAAD la Universitatea din Rostock (înființață în 1419). Mi-am „reînnoit jurămintele” de dragoste eternă câtiva ani mai târziu, când am dormit o noapte în portul din Warnemünde, pe vasul ca un campus mobil al celor de la Semester at Sea, o experiență inedită, despre care am și relatat la momentul respectiv, v. aici. Am revenit cu mare încântare la un final de săptămână de la începutul verii lui 2024, și, la invitația căpitanului Adrian, am avut bucuria primei mele experiențe pe un velier, și anume velierul Elisabeth, poposind în marina de la Warnemünde. Apoi, alături de Warnow Personenschiff, care m-a răsfățat chiar și cu cafea și ciocolată din partea casei, am făcut un tur de port Warnemünde-Rostock, unul din cele mai mari porturi industriale din nordul Germaniei. Căpitanul Matthias povestește cu șarm și umor, și atrage oamenii să participe la această experiență cu întrebări sau comentarii personale. Un highlight este fără doar și poate momentul în care micul vapor acompaniază marile vase de croazieră Aida la ieșirea din port!

Festivalul Iei la Berlin

24 iunie marchează Ziua Universală a Iei, principala piesă a costumului popular românesc, inclusă în patrimoniul cultural UNESCO. Data palindromică 24.6.24 a marcat pentru mine totodată momentul în care am purtat pentru prima oară o autentică ie românească, țesută manual. Și am ținut neapărat să merg pe străzile Berlinului îmbrăcată așa, bucuroasă că pot însoți artiști de la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, veniți în capitala Germaniei pentru a deschide prima ediție a Festivalului Iei la Berlin. Partneriatul cultural semnat cu Programul de Limba Română din cadrul Facultății de Asistență Socială, Sănătate și Muzică de la Universitatea BTU din Cottbus, cuprinzând în ultimii ani colaborări de succes, cu sprijinul Ambasadei României și al Institutului Cultural Român la Berlin, au format baza pe care Filarmonica ploieșteană a revenit anul acesta la Berlin, cu un amplu proiect aprobat și finanțat de Departamentul Românilor de Pretutindeni pentru promovarea culturii române în străinate. Asociația Românească Akademie Rapsodia e.V. (Președinte Adina Erdenberg) și Primăria Treptow-Köpenick au fost principalii organizatori de la Berlin. Festivalul Iei s-a desfășurat între 22-25 iunie, oferind publicului român și german un program bogat, cu muzică și dans românesc (atât muzică populară, cât și muzică clasică), lansări de carte, o prezentare de modă cu ie din România și Republica Moldova, ateliere de dans pentru copii ș.a. Festivalul s-a încheiat la sediul Ambasadei din Berlin, unde însăși E.S., Dna. Adriana Stănescu, Ambasadorul României în Germania, a purtat cu mândrie o ie. M-am simțit onororată să fiu inclusă în programul serii cu tema „Confluețe interculturale Berlin-Ploiești” cu prezentarea cărții mele 33 (eseuri și corespondeță culturală din străinătate, ed. Eikon, 2022), alături de prof. dr. Sanda Hîrlav Maistorovici, autoarea unei importante antologii despre compozitorul Paul Constantinescu, creatoarea de modă Rodica Nicov din Republica Moldova, și mai ales alături de artiștii Filarmonicii: Cristian Duca (pian), Lucian Duță (vioară), Orchestra populară „Flacăra Prahovei” (solistă Adriana Deaconu) și Ansamblul de Dans „Doina Prahovei”. Directorul Vlad Mateescu a înmânat diplome de excelență celor care au făcut posibil acest eveniment – nobil gest de diplomație culturală, și mai ales de recunoștință, ceea ce a demonstrat încă o dată înaltă ținută. Doresc să adresez și personal mulțumiri pentru susținerea oferită la Ambasadă doamnei Ambasador Adriana Stănescu, domnului Michael Fernbach, ministru-consilier și prim-colaborator, precum și domnului dr. Iulian Costache, ministru-consilier pe probleme de cultură.

Poveste de epocă la castel și magie la grădina botanică

Deja emblematicele evenimente Potsdamer Schlössernacht (Noaptea Castelelor din Potsdam) și Botanische Nacht (Noaptea Botanică, la grădina botanică din Berlin) au fascinat și anul acesta cu noi scenarii de poveste. A 15-a Noapte Botanică a stat, în serile de 19 și 20 iulie, sub zodia focului și a făpturilor magice, pe un fundal cu lună plină imensă, care a putut fi admirată și de la înălțimea balonului sponsorizat de Berliner Kindl. La Potsdam, pe 9 și 10 august, Castelul Sansouci a fost impregnat de lumina laserelor care au umplut cerul cu proiecții captivante. Oameni îmbrăcați ca la curtea regelui Friedrich cel Mare au defilat alături de artiști de circ sau muzicieni ori meștesugari prin grădinile superb amenajate, în ciuda ploii și a vremii schimbătoare din weekendul respectiv. Voia bună a fost susținută și de food track-urile cu mâncare și băutură variată, printre care cocktail-urile pregătite în stil regal, așa cum se cuvinte la Castel, de Steffi, o mai veche prietenă, pe care am cunoscut-o acum câțiva ani la Noaptea Botanică, și pe care o revăd de fiecare dată cu drag la evenimente în aer liber. În 22-23 august 2025 Potsdamer Schlössernacht are loc din nou în capitala landului Brandenburg, iat biletele se pot cumpăra deja online.

Festivalul de Film de la Cottbus

Ajuns la a 34-a ediție, Festivalul de Film de la Cottbus (FFC) este unul din cele mai mari festivaluri de film din lume dedicate filmului esteuorpean. Ca în fiecare an, România a fost și ea prezentă în festival, iar Institutul Cultural Român de la Berlin partener în organizare. În anul 2022, când Festivalul a inclus secțiunea Spotlight Romania, cu focus pe cinematografia din România, a existat și o strânsă colaborare între FFC și Programul de Limba Română din cadrul Facultății de Asistență Socială, Sănătate și Muzică de la Universitatea BTU din Cottbus. De atunci, particip an de an la Festival alături de studenți sau foști studenți la română, și mergem împreună să vedem filme românești și să cunoaștem echipele filmelor venite la Cottbus special pentru a interacționa cu publicul. Asta s-a întâmplat și în perioada 5-10 noiembrie a.c., când am avut bucuria să cunoaștem noi filme românești și mulți oameni de bună calitate. Deși anul acesta nu a fost niciun film românesc selectat în competiția oficială, cu șanse la frumoasele statuete cu numele de Lubina, peliculele din România prezente în festival au atras public în sală, uneori sălile fiind chiar neîncăpătoare, ca de ex. în cazul filmului „Anul Nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureșanu), prezentat în secțiunea Spektrum. Am stat pe îndelete de vorbă cu Irina Enea și Răzvan Marinescu, doi din producătorii filmului, care ne-au dezvăluit cu farmec și naturalețe o mulțime de detalii din spatele culiselor. Personal, am avut plăcerea să îi cunosc mai bine la petrecerea de final de festival, când mi-au povestit și despre senzaționalul succes al filmului la Veneția, unde marele Almodovar le-a propus să facă o poză împreună, iar apoi i-am văzut și în postura de animatori de petrecere, încercând să scoată lumea la dans, ceea ce (din păcate) nu este de la sine înțeles la o petrecere în Germania... Lăsând gluma la o parte, „Anul Nou care n-a fost” este unul din cele mai mari filme care au fost și vor rămâne în cinematografia românească, neapărat de văzut!
În secțiunea Hits s-a prezentat filmul „Hoții de subiecte”, o comedie a regizorului Tudor Petremarin, care prezintă povestea unor adolescenți în ultimul an de liceu, confruntați cu examenul de bacalaureant în era digitală. Un altfel de film românesc, cu spirit fresh și distribuție tânără și promițătoare: Karina Jianu, Ștefan Iancu, Alexia Galeș ș.a. Am avut o discuție foarte plăcută cu regizorul Tudor Petremarin în cadrul unui amplu interviu, și am înțeles că, dincolo de situațiile tragicomice inspirate din România ultimilor ani, povestea filmului are la bază, de fapt, relația dintre copii și părinți, în special tată – fiică/fiu, cu rădăcini autobiografice, de aceea regizorul a luptat foarte mult ca proiectul să ajungă să se împlinească, după mai mulți ani de lucru și de schițe modificate. O echipă de film foarte jovială și plină de viață, dornică de dialog și interacțiune. Și nu voi uita prea curând cum râdeam în frig, la miezul nopții, în gara din Cottbus, cu regizorul de imagine Alexandru Dobre și actrița Alexia Galeș, în așteptarea unui autobuz care s-a încăpățânat să întârzie mai bine de jumătate de oră... Programul complet al festivalului de la Cottbus și lista câștigătorilor din 2024 pot fi accesate aici.

„Insula jucăușă”

Spielende Insel (ceea ce ar putea fi tradus atât ca insulă jucăușă, cât și ca insulă muzicală) este titlul unui tânăr festival de muzică de cameră, desfășurat pe Insula Rügen, despre care am mai scris în Cooltura și cu alte ocazii. Inițiat în anul 2022, sub direcția artistică a pianistului român Cătălin Șerban, festivalul s-a bucurat deja de ediții pline de muzică bună și de entuziasmul artiștilor invitați, printre care mulți muzicieni români foarte îndrăgiți, precum, Andrei Ioniță (violoncel), Răzvan Popovici (violă), Cătălin Șerban (pian) ș.a., despre care, de asemenea, am scris diverse artictole, cei trei fiind la ora actuală unii dintre cei mai de succes muzicieni români stabiliți în străinătate: Andrei Ioniță este, de ex., câștigătorul Competiției Ceaikovski și profesor la Universität der Künste în Berlin, Răzvan Popovici – inițiatorul Festivalului SoNoRo, Cătălin Șerban – profesor la Conservatorul din Lübeck ș.a.m.d. Anul acesta, organizatorii s-au decis să aducă muzica festivalului de pe insulă și la Berlin, pentru a da șansa unui public cât mai larg să se bucure de un program artistic deosebit. Astfel, în martie, iunie, iulie și decembrie 2024 au avut loc deja mai multe concerte sub egida Spielende Insel în capitala Germaniei, și anume în spatiul de evenimente Kühlhaus, o locație tipic berlineză, care atrage un public mixt, de vârste și origini diferite. Eu am fost prezentă la spectacolul din 3 decembrie a.c. și am plecat de acolo încărcată cu o energie fantastică. Nu doar o tehnica bine studiată, ci mai ales sufletul pus în interpretare de toți artiștii participanți a făcut sala să vibreze și publicul să îi ovațioeze minute întregi pe muzicienii serii. Cu toții așteptăm cu nerăbdare noul concert! Programul complet al anului, precum și informații despre noile proiecte ale lui Cătălin Șerban și Andrei Ioniță la Berlin și pe Rügen pot fi găsite pe site-ul festivalului și al asociației Spielende Insel e.V. https://spielendeinsel.de.

Ziua Națională a României la Berlin

După două evenimente de înalt calibru, care au marcat 35 de ani de la Revoluția română și de la căderea Zidului Berlinului, respectiv 25 de ani de la înființarea Institutului Cultural Român la Berlin, desfășurate în toamnă la Ambasadă, Ziua Națională a României la Berlin a fost marcată printr-o recepție organizată de Ambasada României la Hotel Waldorf Astoria, recepție la care au participat numeroși diplomați germani și străini. E.S., Dna. Adriana Stănescu, Ambasadorul României în Germania, a amintit în alocuțiunea de deschidere momente importante din relațiile diplomatice România-Germania, stabilite încă din 1880. Din Bundestag a onorat cu prezența Dr. Tobias Lindner, Staatsminister în Ministerul de Externe German, care a vorbit, la rândul său, despre relațiile bune de politică externă dintre cele două state. Fondul muzical a fost asigurat de orchestra de coarde a Filarmonicii de Stat din Sibiu, condusă de maestrul Cristian Lupeș, directorul Filarmonicii sibiene, a cărei prezență la eveniment a fost făcută posibilă de Institutul Cultural Român de la Berlin, condus și el de un muzician român deja foarte cunoscut în capitala Germaniei, pianistul Cristian Niculescu.
Și vorbind de Institutul Cultural Român, trebuie menționat și faptul că anul acesta au mers mai departe și cursurile de limba română ca limbă străină la Berlin, la care am avut plăcerea să colaborez ca profesor. Dacă aveți cunoscuți vorbitori de limba germană interesați să învețe sau să își perfecționeze limba română, nu ezitați să le recomandați să ne contacteze, pentru a putea forma noi grupe de lucru și în 2025. Până atunci, Parohia ortodoxă română de la Berlin invită toți creștinii din comunitate la programul de sărbători din următoarele săptămâni.
În acest sens, Sărbători Fericite tuturor, și un an nou și mai cool(tural)!


O meu coração respira Portugal: Inima mea respiră PortugaliaDr.phil. Cătălina Ene Onea 28.10.2024

Lumina vine spre mine ca un bulgăre de speranță. Se înghesuiesc fotonii în câmpul meu vizual, retina e inundată de cer. Pe fundal de răsărit de soare oceanic dispare chiar și oboseala fizică asociată zborurilor matinale, când alergi prin aeroport la 5 dimineața pe post de gimnastică de înviorare. Mă întorc din Algarve, un loc binecuvântat de natură cu frumuseți răpitoare, priveliști unice care îți taie răsuflarea și te lasă mut de încântare.  Am revenit aici după aproape 2 ani de la vizita mea în Albufeira (https://www.travelontop.ro/algarve-sau-lumina-de-un-alb-ireal/),  într-o nesperată pauză de la cotidian, și după doar 5 zile petrecute în Algarve, mă simt deja mai îmbogățită sufletește, accesând parcă acea „dobândă de fericire“, de care vorbește și scrie cu atâta pasiune draga mea mamă (v. Sabina Ene: „Ecou“, Colecția Consțiința Cărții, 2020: https://carturesti.ro/carte/ecou-1084015309),

Le datorez această stare de bine lui João și lui Sal. Biolog marin, capitan de barcă și pescar profesionist, João s-a doveit a fi gazda perfectă, punându-mi la dispoziție nu doar o cazare de nota 10 în Portimão, în inima provinciei Algarve, ci mai ales timpul, experiența și prietenia sa. Câinele lui, Sal, un border collie jucăuș și simpatic, ne-a însoțit mereu, înveselindu-mi de multe ori diminețile cu vizite matinale impromtu. Nu voi uita niciodată ziua petrecută pe apă, la 25 de km de țărm, unde apa atinge până la 800 de metri adâncime. În mijlocul oceanului, te simți atât de mic și neînsemnat pe lângă toate speciile de floră și faună acvatică aflate acolo în elementul lor – pe lângă varietatea covârșitoare de pești, am văzut specii distince de delfini, mai multe feluri de broaște țestoase, albastroși multipli, și chiar și o balenă... „Ăsta da noroc!”, mi-a spus João , care știe cât de rar se oferă această ocazie. Am ajutat chiar și la deparazitarea unei broaște țestoase, care a venit spre barca noastră simțind parcă faptul că un biolog marin îi poate sări în ajutor. Sal, îmbrăcat cu o vestă de salvare cu imprimeu de rechin, a observat atent și foarte disciplinat tot procesul, respectând întru totul instrucțiunile stăpânului și regulile învățate la ședințele de dresaj, și aș putea chiar spune că nu am mai văzut niciodată câine care să se simtă într-o barcă pe marea largă atât de confortabil, fix ca „peștele în apă”.

citește articolul


Lumea nu ne va opri din drumGabriela Băducu 30.09.2024

„Vârful vieții mistice este întâlnirea cu Hristos care vorbește în inimile noastre prin Duhul Sfânt.“ – Sfântul Simeon

Cu câteva zile în urmă, la una dintre principalele intersecții din centrul orașului, asist la o scenă care, cu tristețe recunosc, mi-a dat de gândit. Câțiva puști, de cel mult doisprezece ani, așteptau pe lângă biciclete culoarea verde a semaforului, direcția lor fiind ușor dreapta față de sensul trecerii de pietoni, astfel încât, la plecare, aceștia aveau să se intersecteze cu persoanele care așteptau aceeași culoare verde a semaforului. Secundele au trecut, dar copiii stând încă pe loc, o doamnă i-a îndemnat să treacă, pentru ca și ceilalți pietoni să avanseze. Răspunsul categoric al micuților nu s-a lăsat așteptat: „Nu vrem!“ Acest episod deloc singular, alături de numeroasele știri referitoare la violența în școli, față de profesori și chiar dintre elevi, deja arhicunoscutul bullying, converg la concluzia că noi înșine suntem cauza tuturor problemelor cu care lumea întreagă se confruntă. Nu cumva copiii noștri vor ajunge lideri politici ori conducătorii unor instituții unde vor fi puși în situația adoptării unor decizii care se vor dovedi nefericite pentru întreaga populație, pentru creștini și pentru lumea toată. Decizii determinate de orgoliu, de mânie, de ură... Având în vedere prezentul tumultuos al copiilor noștri și posibilul viitor sumbru, cum rămâne cu vorbele Mântuitorului? „Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea.“ – Luca 18, 16-17. Mai este loc pentru vreunul dintre noi în Împărăția Cerurilor? Să nu deznădăjduim totuși, „cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.“ (Luca 18, 27). Prin rugăciune stăruitoare, prin pocăință și smerenie, mai putem schimba ceva!

citește articolul


Cele mai bune roadePr. dr. Claudiu Băzăvan 27.09.2024

„...Și acriturile au rolul lor”

Un grădinar și-a pus în gând să cultive în grădina lui cele mai bune mere din lume. Fire hotărâtă, a colindat peste mări și țări după sămânța cea mai bună, a practicat altoiri și selecții artificiale și, după nenumărate încercări și mulți ani, a reușit într-un final să obțină mere neîntrecute la gust și frumusețe. Încântat peste măsură, i-a trimis vorbă prietenului său: „Să-ți faci timp să vii la mine ca să mănânci mere cum nu ai mai întâlnit în viața ta!” Prietenul i-a promis, dar nu a venit. I-a trimis din nou vorbă: „Prietene, vino să mănânci cele mai bune mere!” Dar prietenul iarăși s-a eschivat. L-a chemat încă o dată: „Vino la mine, am cele mai bune mere din lume, vreau să guști din ele!” De fiecare dată omul zicea că vine, dar nu venea. Grădinarul nostru întâi s-a mirat, pe urmă s-a întristat și apoi s-a supărat: „De ce nu vine? Îl credeam prietenul meu, cu el aveam de gând să împart cele mai gustoase mere, rodul muncii și al pasiunii mele. Mă voi duce să îi cer socoteală!” A dat buzna și l-a întrebat direct: „Să-mi spui fără înconjur: de ce nu vii la mine?” Prietenul s-a fâstâcit pe moment și neavând încotro, i-a spus: „Odată am trecut pe lângă grădina ta. Vântul scuturase câteva mere care stăteau împrăștiate pe drum, lângă gard. Știind că ai cultivat merele cele mai bune, m-am aplecat și am ridicat unul, cu gândul că mă voi desfăta. Dar când am mușcat din el, ce oroare! Oțet curat! Crede-mă, prietene, niciodată nu am gustat ceva mai oribil! Și-atunci mi-am dat seama că tu îți bați joc de oameni cu lăudăroșenia ta și că ești cultivatorul celor mai rele mere din lume!” Grădinarul a râs cu poftă. „Și tu ai căzut în capcană? Să-ți explic. Având un soi atât de ales în mijlocul grădinii, m-am lovit de următoarea problemă: cum să-mi feresc avuția de hoți și de puzderia de copii care mi-ar fi pustiit grădina? Atunci mi-a venit ideea să plantez în jurul gardului pomi cu fructe imposibil de mâncat. Cel care ar fi sărit peste gard, gustând din ele, s-ar fi scârbit și mi-ar fi lăsat în pace grădina. Și-acum hai cu mine să mănânci cele mai bune mere!” (după Richard Wurmbrand, „Îmbătat de dragoste”, Stephanus, 2017, p.79)

citește articolul

A apărut nr. 222-228 martie - septembrie 2024

Din sumar:

Cele mai bune roade - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nimic nou sub soare - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumea nu ne va opri din drum - Gabriela Băducu

Atentat asupra Cinei - pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Doar adevărul ne face liberi! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Tentația reprezentării simbolice a Învierii  -Nicușor Nacu

Destinații coolturale - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Drag mi-e jocul românescu - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumină în ceața toamnei - Carmen Elena Toader

Labirintul timpului regăsit - Sabina Ene

Cât a mai rămas din chipul Mariei? - Constantin St. Dogaru

Servit cu îngeri sau demoni

„Sângele vorbește” - Dr. Roxana Constantinescu

Un loc de cinste în ceruri

Dovlecel cu carne de vițel - Marian Paraschiv

PARTENERI