Mai mulți bătrâni s-au dus, odată, la avva Pimen. Unii dintre apropiații avvei avea un copil cu fața întoarsă în spate, prin lucrarea diavolului. Tatăl, văzând mulțimea aceea de bătrâni, și-a luat copilul afară din mănăstire, s-a așezat și a început să plângă. Tocmai atunci s-a întâmplat să iasă un bătrân și, văzându-l, l-a întrebat: „De ce plângi, omule?”. El a zis: „Sunt rudă cu avva Pimen și, iată, copilul meu a fost lovit de această năpastă, dar când am vrut să-l ducem în fața bătrânului ne-a cuprins frica, pentru că el nu vrea să ne vadă. Dacă află că sunt aici, trimite pe cineva și mă gonește. Eu, știind de sosirea voastră, am îndrăznit să vin. Avva, fie-ți milă de mine, ia copilul acesta înăuntru și rugați-vă pentru el”. Bătrânul, a luat copilul, a intrat cu el în mănăstire și s-a purtat cu înțelepciune: nu l-a dus îndată la avva Pimen, ci a început cu cel mai mic dintre frați, zicând: „Faceți semnul crucii peste copil”. La sfârșit, după ce toți, pe rând, i-au făcut semnul crucii, l-a adus și la avva Pimen, dar el n-a vrut să se apropie. Toți l-au rugat, zicându-i: „Fă și tu ca noi, părinte”. Suspinând, s-a ridicat și s-a rugat: „Dumnezeule, vindecă făptura Ta, ca să nu fie stăpânită de dușman”. După ce i-a făcut semnul crucii, copilul s-a vindecat îndată și i l-au dat sănătos tatălui său.