“Taci când intri în Biserică, pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi …”
La fiecare slujbă preotul citeşte cuvântul Mantuitorului Hristos, care sapă în sufletul enoriaşului până când zidul indiferenţei şi al necredinţei se sparge.
Anul 2011, Coreea de Nord: se preconizează că peste zece mii de oameni sunt închiși în lagăre de concentrare pentru faptul că sunt creștini. Septembrie 2013, Peshawar, Pakistan: 89 de creștini și-au pierdut viața într-un atentat, în timp ce ieșeau dintr-o biserică. Mai 2014, Khartoum, Sudan: o femeie creștină este condamnată la moarte prin spânzurare pentru apostazie. August 2015, Qaraqosh, Irak: mii de irakieni creștini sunt forțați de către grupările teroriste să-și părăsească căminele, inclusiv orașul.
„Viața nu e ușoară, viața e un fel de moarte” (părintele Nicolae Steinhardt)
Niciodată nu va înceta să mă uimească nevoia oamenilor de a deține controlul și de a plănui, până la cel mai mic detaliu, fiecare moment al vieții proprii și nu numai. Discuțiile ce au loc în timpul pauzei de masă la serviciu, pot constitui, cu siguranță, sursa de inspirație a unei culegeri de anecdote savuroase.
Fie că ajungi sau nu prea des pe la biserică, cu siguranță știi că una dintre cele mai importante porunci lăsate de însuși Mântuitorul este: „Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți!” (Mt., 22, 39). Iubirea de aproapele e predicată, amintită, discutată și mai puțin pusă în practică, în special în ultimii ani/ zeci de ani în care dezbinarea, ura, invidia și răutatea sunt cultivate pe cât mai multe canale pentru că le prind bine trăgătorilor de sfori. N-au descoperit ei focul și nici roata, divide et impera e un principiu bine cunoscut și aplicat din cele mai vechi timpuri.
