„Pe noi, nouă înșine redă-ne!” Eugen Cojocaru 05.07.2019
130 de ani de la lichidarea gânditorului politic Mihai Eminescu
15 iunie 1889 – 15 iunie 2019: timpul acuză, românii … se scuză!
■ Știm bine ce nouă „iepocă” de inși anticultură s-a năpustit (termenul adecvat) asupra noastră – intenționat o numesc așa, deoarece e, în realitate, o continuare majoritară a factorilor negativi, inclusiv a celor la putere și după 1990.
■ Circa 75% din profesorii tineri dau examen de definitivat (cel puțin nota 7 pentru reușită,) și nu-l iau!
■ Cu salariile din învățământ, atât ei, cât și cei mai vechi au pierdut statutul și funcția de model social și personalități de frunte în comuna/orașul unde profesează.
■ Să nu ne mirăm, în aceste condiții, că elevii „cad secerați” cu licee întregi, la bacalaureat, decimați de o epidemie de lene, sictir și o iresponsabilă atitudine anti-cultură!
Chiar studenții care vin la Filologie abia dacă au citit câteva poezii din toată lirica română, de romane nu mai vorbim sau literatura universală: nu rezistă fiziologic (sic!) să citească mai mult de câteva pagini! De 10-15 ani vin mulți studenți la Teatru neavând habar de Tennessee Williams, Eugen O’Neal, Molière, Edward Albee; mulți alții au auzit „ceva” de Shakespeare, Ibsen sau Cehov, dar n-au văzut vreo piesă – îmi relatează profesorii lor, actori și regizori celebri.
La întrebarea De ce ați venit la teatru?! răspund infatuat-ignorant: Păi vrem, din anul II, să jucăm într-un serial și să fim celebri! La replica „Profesia asta se învață în mulți ani grei de muncă și, în plus, văzându-i ori jucând cu maeștrii în vârstă... răspund: Ia mai lăsați-ne cu morții sau bătrânii ăia prăfuiți – nu mai sunt valabili!
„Rușâne să vă fie!”
Închipuiți-vă că, printr-o minune hollywood-iană, Eminescu ar renaște și ar veni, incognito, printre noi: O TRAGEDIE REDIVIVUS! Vă spun o tristă și adevărată poveste, mai de loc cunoscută, notată de unicul său prieten adevărat, Ion Creangă: Era aniversarea de 20 de ani (în 1883) a Societății Junimea – masă fastuoasă și mai toți membri la sediul lor: Casa Pogor. Discursuri de peste două ore, când Nică cel mare se ridică revoltat, întrerupându-i: Apăi rușâne să vă fie, domniile voastre, vă tot lăudați între voi aicea și nici un cuvânt de Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, cel care e cât voi toți la un loc! Nici măcar nu l-ați invitat, ba e și purtat prin spitale că e prea patriot... Rușâne să vă fie!
„Mai închideți-i, odată, gura!”
Ei bine, ce credeți că ar trăi poetul național Eminescu, printre noi, acum, și jurnalist genial cu articole, valabile și azi, de geo-politică, economie, comerț etc. într-o epocă în care nici nu erau aceste științe?! Același lucru ca atunci când se știe că a fost „lichidat” la comanda axei Berlin-Viena-Budapesta, care l-au pus pe P. P. Carp să trimită celebra telegramă de la Viena: Mai închideți-i, odată, gura lui Eminescu ăla!
Vă dați seama ce forță de geniu avea și în acest domeniu, că a „pus pe jar”, la 30 de ani, două imperii și „un sfert” (Ungaria)! Cei la putere se conformează servili, în frunte cu vechiul lui „prieten”, Prim-Ministrul Titu Maiorescu. Cum Titanul culturii române și universale nu a încetat să publice ce trebuie pentru binele României, acești trădători, lași, vor aproba o monstruoasă operațiune: Singularul Poet va fi vânat ca într-un oribil film cu spioni veroși, prin București, pentru a fi „anihilat lent” cu mercur, în spitalul de nebuni!
Esența existenței românești
Eminescu printre noi, azi, ar face același lucru: ar scrie poezii genial-revoluționare și articole de demascare a fripturiștilor politichiști actuali, „iobagi” la aceeași Axă diabolică în cârdășia continuă a Pactului Hitler- Stalin, semidocți și amorali, încât un țăran cu bun simț și câteva clase primare la biserica satului, în secolul 19, le-ar sluji de icoană-model!
Desigur, noile sale poezii novatoare ar fi ignorate de atot-puternicele mafii aculturale, care vor continua să-și împartă premiile și banii între ei, pe bază de „ai foncție, ai premiu!” - „corifei” ai epigonismului și plagiatului gregar de cea mai joasă speță.
El, poetul venerat la cea mai înaltă cotă de cele mai mari personalități române și internaționale, începând cu celebrul G. B. Shaw, care scria că e un geniu al lumii, nu numai al României, e renegat și mânjit cu noroi de epigoni actuali, „favoriții” unor clici oculte ale puterii, care cer „să fie aruncat la gunoi acest cadavru din pivniță”.
Geniul fondator al limbii române, al spiritualității universale a nației noastre moderne, ar suferi aceeași soartă... Însă noi nu cedăm, îi vom duce mai departe gândurile și atitudinea fundamental umane pentru a ne salva existența noastră și patria. Mihai Eminescu a sintetizat însăși esența existenței noastre pe Pământ: Pe mine, mie redă-mă! El este, totuși, printre noi și e mândru că nu s-a sacrificat în zadar. Cu nețărmurită recunoștință, îl continuăm și luptăm, buni patrioți și noi: PE NOI, NOUĂ ÎNȘINE REDĂ-NE! Redă-ne frumoasa Patrie Română, Cultura, Educația și valorile noastre creștine!