Stăpânii lumii sau sclavii mașinilor?Pr. dr. docent Mihai Valică 31.07.2023
„Mondializare impusă cu orice preț”
- Tehnologia, ca şi cunoaşterea, are şi o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, de valorile şi preferinţele asociate acestora ce stopează sau validează anumite acţiuni.
- Tehnologiile informaţionale se dezvoltă pe baza ştiinţei fundamentată în era modernă. Acestea constituie vehicule pentru diseminarea cunoaşterii ştiinţifice și perpetuează ordinea şi explicaţiile „ştiinţifice” specifice acestei ere și nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau de a-i limita acestuia libertatea.
- Preeminența tehnologiei și a politicului în fața individului riscă să sacrifice individul în numele științei, a societății, a binelui mondial, a popoarelor, a politicii etc.
„Sclavul tehno”
Preeminența conștiinței științifice și politice, care pretinde că numai oamenii de știință sau politicienii sunt chemați să emită norme etice este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului și de conștiința lui religioasă.
Spengler spune în acest sens că omul, dacă nu este atent, poate deveni din stăpân al lumii, sclav al mașinii, adică al tehnologiei sau victimă a unei politici himere, dacă ne gândim la mondializarea actuală impusă cu orice preț.
Este cunoscută publicului larg critica „clasică” a tehnologiei, care nu este folosită cu discernământ: Oswald Spengler, Martin Heidegger, Friedrich Jünger, Lewis Mumford, Jacques Ellul, Olivier Clement, Adrian Stoica, cercetător la agenția spațială NASA, și mulți alții susțin păreri similare.
Atunci când tehnologia se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, contextul social, religios, etc., ar putea duce la ceea ce Olivier Clément numea fatalitatea tehnocratică și astfel se produce ruptura între om și tehnologie, care îi poate deveni potrivnică și chiar dăunătoare. În acest caz „transcendența” tehnologiei se pierde și se poate ușor transforma într-un mijloc de periclitare a vieții sociale, de condiţionare a identităţii de cetăţean cu drepturi depline, și chiar într-un instrument de distrugere.
Se pare că tehnologia biometrică de ultimă generație ar face parte din această categorie.
„Raportul CIA”
De maximă importanţă este raportul CIA, făcut la cererea Academiei de Ştiinţă USA despre cipul biometric: în octombrie 2010 a apărut un raport de 182 de pagini, privind dezvoltarea tehnologiei de bază a “erei tehnotronice”, editat sub egida Academiei Naţionale de Știinţă a SUA (intitulat “Recunoașterea Biometrică – Provocări și Oportunități”, în care, se constată unanim de către instituțiile abilitate (de ex. Consiliul Național de Cercetare al SUA -US National Research Council, CIA, Ministerul Securității Naționale al SUA și Agenția de Proiecte pentru Cercetare Avansată în Apărare -DARPA, inventatoarea Internetului), că biometria rămâne de “natură probabilistică”, sub spectrul “inevitabil al incertitudinii și riscului erorilor” și “inerent supusă greșelii”.
O tehnologie care este de natură probabilistică, incertă, supusă erorilor, abuzivă expune viața omului la grave pericole, încalcă drepturile, libertatea și demnitatea persoanei umane. Deci, o mutilează de dragul unei himere mondialiste și a unei pretenții de supremație absolută.
„Biomeria RFID”
Recent, Curtea Europeană de Justiţie a emis o hotărâre importantă, referitoare la legislaţia europeană, privind protecţia datelor personale și impune o revizuire a legislaţiei respective.
„Justiția europeană a impus (2014/04/08) o revizuire a legislației europene privind păstrarea datelor cu caracter personal utilizate în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, considerată necesară însă disproporționată și prea intruzivă, informează AFP.
Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a declarat ‘invalidă’ directiva privind păstrarea datelor cu caracter personal, estimând că ‘reprezintă o ingerință de o amploare și gravitate particulară în drepturile fundamentale privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal’ și a cerut ca ‘această ingerință să fie limitată la minimul necesar’. Aici intră, implicit, și tehnologia biometrică RFID, care prelucrează foarte detaliat date cu caracter personal. Nu poți face abstracție tocmai de tehnologia care le stochează în baza de date.
„Se ia în derâdere”
În timp ce în Occident politicienii, profesori ai Universităților, cultele religioase, societatea civilă etc. pun în dezbatere publică problema impactului tehnologiei asupra persoanei umane, în România nu numai că nu s-a pus în dezbatere publică, dar se ia în derâdere această problemă majoră, iar cei care au îndrăznit să aducă în atenția studenților sau a credincioșilor acest subiect, au fost ironizați, sancționați și boicotați pe diverse căi.
Consider un lucru extrem de grav faptul că Guvernul României din 2008 a adăugat la Directiva Consiliului Europei nr. 2252/2004, care se referă exclusiv la pașaportul biometric, prin OUG 94/2008, noi extinderi și reglementări pe care nu i le ceruse nimeni (cartea de identitate, permisul de conducere, cardul de sănătate și urma probabil și certificatul de deces să fie prevăzut cu cip biometric). Cu alte cuvinte, Guvernul din 2008 a completat directiva Consilului Europei! A se vedea și HG 1566/2008, OG 207 din 04/12/2008 și lucrarea de doctorat a generalului Aron Ioan în: http://www.scribd.com/doc/47528886/aron-ioan-biometria-metoda-de-identificare-criminalistica-a-persoanei, pp. 12-16).
„CIP-ul total”
Întrucât în România tehnologia biometrică este denumită și cipul total – deoarece conține 50 de elemente de „siguranță”, impusă doar românilor și reprezintă, efectiv, un cazier juridic la purtător, reacția celor responsabili – Parlament și Guvern – ar fi trebuit să fie și mai mare față de cei din Vest.
Germania, Franța, Olanda, Belgia, Polonia, Cehia etc. au acceptat actele biometrice doar cu 30 de elemente de siguranță, abia după ce instanțele constituționale au verificat compatibilitatea între aceste directive, cuprinse în tratatele de aderare și Constituția lor (http://www.sgg.ro/legislativ/docs/2008/06/2n5_hc3sxv9fmt18zdyb.pdf). De aceea au putut protesta atunci când li s-au cerut să mai adauge încă 20 de elemente.
De exemplu: Germania a preferat să plătească penalități în valoare de 45000 de euro pe zi în cazul cipurilor biometrice, și 300000 euro pe zi, în cazul legii Big Brother, în urma infringimentului impus de Comisia Europeană (http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=35863), decât să experimenteze cip-urile biometrice cu 50 de elemente și legea Big Brother pe propriii cetățeni.
„Sensul moral al existenței statului”
Sfânta Scriptură îi cheamă pe cei ce au puterea şi autoritatea statală, să o folosească pentru apărarea de rău şi pentru susţinerea binelui de orice fel. În aceasta constă sensul moral al existenţei statului.
Religia nu se epuizează în politică, în economie, tehnologie, cultură, ştiinţă, etc., şi nici într‑un proiect al organizării societăţii umane, întrucât adevărata comunitate spirituală a credinciosului este Biserica, Sinagoga, Casa de rugăciune etc., nu Statul. În acest sens nu există alternativă. În afară de Locașul de cult al fiecărei religii în parte nu există comunitate spirituală. De aceea nu se poate vorbi de un stat‑comunitate spirituală sau de un stat teocratic.
Pentru nepracticanţii credinţei creştine sau pentru atei se impune minima moralia, referitor la dezvoltarea lui homo tehnicus sau homo economicus pentru a stabili graniţele liberalismului darwinist şi mondialist actual şi a nu permite ca statul naţional să fie confiscat (în numele unei ideologii globaliste utopice), de clici politice, economice sau mondialiste oculte sau să favorizeze economia și tehnica informațională unei minorităţi clientelare sau unei puteri transnaționale.
„Înapoi în catacombe”
În caz contrar, dictatura partidului unic va fi înlocuită cu dictatura unei oligarhii economice și tehnologice despotice şi oculte, iar statul ar instrumentaliza războiul continuu cu propriii cetăţeni. În aceste circumstanţe, Biserica sau religiile, în general, ar trebui să aibă o atitudine critică şi moralizatoare, în sens profetic, după modelul biblic și patristic şi să sancţioneze ferm derapajele şi dictatura statului, cu riscul de a se întoarce înapoi în catacombe şi nu de a tăcea vinovat şi colaboraţionist cu acesta, doar de dragul de a sluji în biserici frumoase şi în catedrale măreţe cu orice preţ şi de a nu-şi pierde confortul şi avantajele materiale.
Nimănui nu-i este permis să aibă aroganţa de a făuri mondializarea fără să ţină cont de valorile democrației (votul) şi de valorile bioeticii spirituale, sau să se considere deasupra poporului ca fiind iluminaţi şi elite, atitudine ce le-ar da dreptul, închipuit numai de ei, că doar ei ştiu cum este cu mondializarea, cu politica, cu ştiinţa, cu tehnologia, economia etc, şi că lor, ca mari tehnocraţi, li se datorează doar ascultare şi adulaţie!
„Religia mondializare”
Mondializarea înlocuind religia cu drepturile omului, în mod paradoxal, în numele acestor drepturi, pretinde că îi dă omului mai multă siguranță, dar numai la schimb, cu mai puțină libertate. Aici este capcana, pentru că, dacă se cedează din libertatea omului, care reprezintă o caracteristică fundamentală a chipului lui Dumnezeu în om (imago Dei), de dragul unei siguranțe închipuite, atunci le pierzi pe amândouă!
De aceea, cred că trebuie spus clar că tehnologia care nu ține cont de persoana umană dăunează grav libertății, demnității și drepturilor omului. Investiţiile tehnologiei informatice presupun şi o investiţie etică, altfel intrăm sub dictatura tehnologiei.
Se vorbeşte despre o Românie profundă, care ar putea face o Românie posibilă, însă ambele Românii nu se pot realiza fără Dumnezeu și fără o minimă morală, vigilență și curaj civic: fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5).
În acest sens Sfântul Apostol Pavel ne atenţionează şi ne îndeamnă: […] să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji întru toate! (1 Tesaloniceni 5, 6) şi […] vai celui care va tăcea (1 Corinteni, 9, 16).
NOTA REDACȚIEI: Părintele dr. docent Mihai Valică a susținut recent conferința „Teologia socială și provocările tehnologiei informatice în contextul mondializării / o abordare teologică și bioetică”, în cadrul celui de al XXII-lea Seminar Internațional de Medicină și Teologie.
Am reprodus fragmente și pasaje relevante pentru a semnala omului post-modern al secolului XXI că începutul de Mileniu III poate însemna și sfârșitul actualei civilizații și culturi bazate pe drepturi și libertăți fundamentale care pot fi anihilate rapid de „Zeul Tehno” cu a sa disctatura dictatură biometrică.
Titlurile și intertitlurile aparțin redacției. (S. Alupei)