Vremurile de START-PARUSIE în predicile lui Nil DorobanţuSilviu Alupei 13.10.2021
- Pofeţiile martirului anticomunist Nil DOROBANŢU (1920-1977) se adeveresc pe an ce trece, pe zi ce trece!
- Încă un sac de manuscrise – redactate cu litere de... sânge, în amară prigoană, sub regimul NKVD-KGB-Securitate-PCR – au fost recent tipărite la Editura „Floarea de april” (2021) de Asociaţia Nicolae D. (Nil) Dorobanţu (www.nildorobantu.ro).
- Diotorsitorul operei marelui mucenic mărturisitor este pr. Ionel D. Adam (parohul localităţii Borşani din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului).
- Revista noastră continuă mediatizarea lucrărilor teologice scrise de preotul-martir Nil Dorobanţu între 1956-1977, cu un nou documentar jurnalistic, realizat cu ocazia editării volumului „Predici la Triod”.
- Reamintim că în regim de „plan-demie”, am publicat documentarele „Apocalipsa şi Antihristul în opera lui Nil Dorobanţu” (nr. 180-181/2020) şi „Arma bacteriologică şi neo-marxismul în profeţiile martirului Nil Dorobanţu”(nr. 186-187/2021).
- Articole de presă ortodoxă, care au trezit la viaţă multe conştiinţe post-moderne, acum înşelate amarnic (la început de secol XXI şi de mileniu III) de acţiunile New Age, de planurile de des-creştinare aplicate Europei şi S.U.A., prin atacurile apocaliptice (pe viaţă şi pe moarte) date din 2020 încoace de armatele satanismului globalist, ale stângismului neo-marxist, în cadrul celui de-al Treilea Război Mondial (război biologic!).
- Totul pare să anunţe apropierea PARUSIEI (A Doua Venire a Domnului), aşa cum a semnalat în revista „Conştiinţa”, repetând că trăim „vremuri de PRE-PARUSIE” (între 2018-2019) şi vremuri de START-PARUSIE (între 2020-2021), în multe articole similare.
- În prefaţa volumului, pr. Ionel Adam atenţionează că „opera schiarhiereului Nil Dorobanţu a fost în mare parte un proiect titanic şi curajos de refondare teologic-ortodoxă a unor importante domenii ale culturii laice, corupte, infestate masiv până atunci de ateismul militant al «conducerii de partid şi de stat», care guverna România. După lungi şi repetate umilinţe, privaţiuni, arestări, moare în 1977, în condiţii suspecte după repetate torturi şi bătăi din partea «ighemonilor», cu pieptul sfâşiat, strivit sub greutatea unor lovituri demonizate, probabil furioase pe faptul că dincolo de coastele pe care le mărunţeau stătea un Hristos viu, împărtăşit teofanic”.
Vas ales al Duhului
În cele peste 30 de volume/lucrări scrise de avva Nil Dorobanţu între 1957-1977 şi editate începând cu 2015 – l-am descoperit pe unul dintre cei mai mari apologeţi/teologi ai secolului 20 din Răsăritul Ortodox. Iată că acum, în cartea „Predici la Triod”, prefaţatorul acestei monumentale opere ne indică faptul că acest neo-martir al B.O.R. a fost şi un mare predicator (care ar trebui de urgenţă recuperat de catedrele de Omiletică ale Facultăţilor de Teologie Ortodoxă):
„Părintele Nil a subliniat legătura sa cu un Dumnezeu viu, cu un Dumnezeu care nu e o antichitate a Bisericii, conservată bine de teologii ei sau un fals impecabil, acoperit de elogii, pentru ca să nu se afle inactualitatea şi inoperabilitatea Lui. A afirmat faptul că legătura sa cu Dumnezeu e una cât se poate de comună, de cotidiană şi în niciun caz nu e doar o relaţie ocazionată doar de vreo sărbătoare sau datină sau de postura sa de sacerdot al Bisericii”.
„[...] Acest lepădat de toate cele lumeşti şi chiar omeneşti, vas ales al Duhului, mărturisitor la Ortodoxiei, teologhisitor de cuvinte cereşti şi euharistic păstor al catacombelor din prigoana comunistă şi-a ascuns măsura desăvârşirii sub scandalul «nebuniei pentru Hristos», pentru a fi liber de toate şi pentru a putea sluji prin toate, tuturor făcându-se toate spre mântuire (I Corinteni 9,22). [...] Aşadar, de vom fi găsiţi destoinici în Duhul a vedea vrednicia părintelui Nil, vom sorbi dintru el mireasma vieţii spre viaţă, atât de necesară celor ce caută a se mântui în aceste vremuri întunecate. Căci atunci când lipsesc văzătorii de Dumnezeu, când lipsesc cei care ne luminează întunericul, moartea pare viaţă, decadenţa triumf şi sfinţenia relaxare”.
Predicator înfocat, profet radical
Calitatea de genial apologet al veacului său, manifestată de martirul Nil Dorobanţu, este reliefată superb de pr. conf. dr. Jan Nicolae de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, care a oferit lucrării „Predici la Triod” o curajoasă post-faţă.
Teologul universitar Jan Nicolae scrie:
„Părintele Nil Dorobanţu, recuperat de curând mediatic şi editorial mai ales în accepţiunea de «nebun în Hristos», a fost un înfocat predicator şi itinerant, rugător, liturgisitor şi cuminecător de combustie înaltă, apologet necruţător şi profet radical contra ateismului invadator, într-o lume românească călduţă, gata să-şi sacrifice călăuzele duhovniceşti de dragul confortului secular şi al comodităţii cotidiene”.
„[...]Oricum ar fi şi se va dovedi a fi fost (părintele Nil – n.n.), nu mai putem scăpa de figura şi de privirea pătrunzătoare a acestui «zănatec» al Domnului, care a avut curajul să ia Biserica în spate şi să o poarte pe cont propriu, pe umerii săi fragili, să cheme poporul la pocăinţă şi la locul înalt al ospăţului euharistic din munţii cărunţi ai credinţei tari şi privighetoare”.
„Dovadă vie a incandescenţei credinţei acestui monah mistic sunt predicile la Triod (la Penticostar şi la Octoih, în curs de publicare) care invită credincioşii să mănânce jăratecul euharistic şi să adopte o atitudine martirică, sub imboldul unui lider harismatic revoltat”.
Renaştere euharistică
„Dincolo de cuvinte, aceste predici reprezintă un document valoros al unei istorii sacramentale româneşti, în care oamenii răi au devenit chivote euharistice, iar dorul euharistic a fost singura cale de depăşire a răutăţii vremurilor. Aşadar, mica renaştere euharistică românească din anii ’50 a fost un răspuns la marea teroare a istoriei care a busculat un popor întreg şi elitele lui morale şi spirituale, în subteranele iadului”.
„Din aceste ostroave răzbat până la noi ecouri puternice, salve de tun ale unor cuvinte de foc, refluxul NILULUI euharistic, martor privilegiat al unei epoci martirice prea puţin cunoscute, prea puţin asumate. Oricum, înţeleaptă şi kenotică nebunie!” – mai scrie pr.conf.dr. Jan Nicolae în finalul textului său.
„Aţi spurcat pământul!”
Aşa îşi începea avva Nil Dorobanţu prima predică din perioada Triodului, acum 60 de ani, aflat ca predicator în catacombele societăţii româneşti:
„Cu siguranţă va veni Dumnezeu, precum şi vedem că şi sfârşitul vine şi e în plină lucrare pe plan imanent, terestru, în cadrele temporalo-spaţiale. [...] Orice vrem să găsim bun aflăm la Hristos, că El Însuşi e Bun şi Sfânt, deci să ne pregătim cu demnitate pentru Hristos şi pentru sfârşit. Al doilea rând de haine, altă casă, alte zidiri creaturale să nu mai facem că vine arderea a toată lumea, ci în post şi în lacrimi, în rugă şi în lucrul Domnului să ne găsească Hristos când va veni”.
„Cunoaştem că e sfârşitul din cauză că au venit batjocoritorii, umblând după ale lor pofte. Nu vă cunoaşteţi, ateilor, pe voi înşivă? Doar spune Sf. Scriptură de demult despre voi”. (pag. 15)
„Iată că vine ca un fur Ziua Domnului, în care vedem cum cerurile ard cu iuţeală vâjâitoare prin bolizi, «stele căzătoare», sateliţi artificiali, ca un preludiu al arderii cosmosului”. (pag. 16)
„Dacă pământul tot va fi desfiinţat, ce rost mai are să ne străduim atât pentru progresul materialist şi pentru cele vremelnice? Nu-i nebunie să ne irosim o viaţă dată spre mântuire pentru lucruri deşarte şi putregăioase? Când în scurta noastră viaţă putem atât de uşor şi cu odihnă în Hristos de a câştiga cerul nou – de ce ne tot muncim cu atâta tenacitate ca să intrăm în iad?”
„Pământul de acum e spurcat. Iar voi, ateilor, aţi spurcat chiar şi cosmosul, aruncând câini morţi şi farmece la mii de kilometri în stratosferă. Ca şi pe babilonienii lui Nimrod, dacă nu v-ar opri Hristos, aţi spurca şi alte planete cu astro-nave. Pământul nou, care şi-a dat roada, e Maica Domnului, iar Hristos, întrupat din sângiuirile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi din Duhul Sfânt, e cerul nou. În Hristos e dreptatea”. (pag. 17)
„Boala molipsitoare virusologică şi robia”
Noi, creştinii de azi ai vremurilor de PRE-PARUSIE, avem curajul de a lectura, în grilă teologică (ortodoxă), rândurile de mai jos, în care avva Nil Dorobanţu, sub cruntă prigoană anti-hristică, în România comunistă a anilor ’60 (din secolul XX) a intuit declanşarea RĂZBOIULUI BIOLOGIC prin utilizarea ARMEI VIRUSOLOGICE! „Înainte-vederea” şi „stră-vederea” în timp şi spaţiu şi intuirea unor macro-evenimente din spirala istoriei mântuirii neamului omenesc sunt „abilităţile” intelectuale şi spirituale ale misticilor (ştim asta, noi, păcătoşii, de la mari teologi-trăitori ai primelor veacuri creştine!). Iată profeţia avvei Nil:
„Mânia lui Hristos a început, iar pedepsele sunt peste tot cu lovituri şi răni. E RĂZBOI RECE şi CALD (s.n. – red.), e prigoană, temniţă, robie, barbarism, BOALĂ MOLIPSITOARE VIRUSOLOGICĂ (s.n. – red.), electronică, radioactivă, de obşte etc.”. (pag. 19)
N.R. Ateismul şi apostazia secolului XX au generat, iată, procesul de satanizare a omenirii din secolul XXI – „proces” în care mai marii lumii au decis să utilizeze arma virusologică COVID-19 pentru a reduce populaţia globului, prin genocid, la un nivel care să le permită instaurarea Guvernului Mondial şi, apoi, a Antihristului (după cum ne-a prezis şi Sf. Cuvios Paisie Aghioritul, în Grecia, în 1985). Avva Nil Dorobanţu, însă, a predicat în acest sens, apocaliptic, între 1960-1977!
„Vremurile păgânilor s-au împlinit, că toate popoarele ne-ortodoxe s-au ridicat contra lui Hristos. Iar voi, foştii creştini, pactizaţi cu duşmanul, până se vor împlini vremurile neo-barbare, care s-au revărsat peste maluri. Vă lăudaţi că-i vremea maimuţelor şi a ateismului militar dictator? Sunt semne, minuni şi puteri la fiecare pas, dar nu aveţi ochi ca să le vedeţi”. (pag. 45)
„A urma pe Antihrist”
Psiholog, sociolog, antropolog, teolog, mistic, nebun pentru Hristos? Ce a fost avva Nil Dorobanţu în scurta sa viaţă de martir al secolului 20 (n.1920, †1977)? Poate toate la un loc? Sau vreun profet al spaţiului carpato-danubiano-pontic care a intuit logic şi „supra-logic” mersul decadent al omenirii către secolul satanic cu „nr. 21 după Hristos”? Avva Nil parcă trăieşte, parcă ar scrie azi, acum:
„Toţi şi-au părăsit religiile, din toată lumea, pentru a urma pe Antihrist şi ateismul, aşa încât azi nu se mai pune deloc problema convertirii din alte credinţe sau rituri la Ortodoxie, ci de a convinge pe ateii din tot globul de existenţa lui Dumnezeu, a nemuririi sufletului şi de a-i aduce la Hristos”.
„În acest timp de stăpânire păgână, ca şi atunci, chiar mai păgână, antihristică, ateistă, din nou ne grăieşte Hristos, fără să se întrupeze, dar cuvântul cel viu lucrează prin cele şapte Taine Sfinte şi ni Se revelează în teofanii sfinte. Voi nu vedeţi ce babilonie e împrejur? Cine poate să mai mântuiască atâta marasm şi miasmă? Nu trebuie din nou să vină Dumnezeu? Dar El nu va mai veni decât să ne judece[...] Şi nu Se îndură Hristos să rabde decadenţa noastră fără să intervină cu ultimele mijloace cereşti de izbăvire. Azi e pocăinţă tâlharului şi dezlegarea şi amnistia şi iertarea generală”. (pp. 85-86)
„Antitrinitarii şi ateii”
Aceeaşi întrebare (de mai sus) pentru creştinii veacului satanizat cu „nr. 21 după Hristos”: aveţi curajul să lecturaţi şi următoarele rânduri în care martirul Nil Dorobanţu a realizat „rechizitorul religios/teologic” pentru o omenire aflată în vremuri de PRE-PARUSIE (aşa cum a fost secolul 20)? Acum, în vremuri de START-PARUSIE, în secolul antihristic 21, cuvintele-laser din predica de foc ale clerului-mucenic Nil Dorobanţu sunt parcă „ultima piesă din puzzle-ul Apocalipsei biblice”:
„Azi e împreunare, amestec, desfrâu general, beţie şi crimă. Tot păcatul şi minciuna sunt libere, încă şi la putere cu tărie şi legături de lege. De aceea mai e nevoie de bordel, crâşmă, phallus, tâlhari... că voi sunteţi tâlharii şi călăii, antitrinitarii şi ateii, care pliniţi de toată răutatea, în timp ce Hristos şi creştinismul suportă răstignire şi prigonire de moarte[...] Răutatea mare este atât de mare pe pământ încât vine sfârşitul”. (p. 135)
„Mucenicii sfârşitului”
Genialul predicator Nil Dorobanţu a lăsat şi un mesaj teologic de mare valoare duhovnicească pentru creştinii vremurilor de START-PARUSIE:
„Iar dacă noi am predicat că există Dumnezeu, ne-aţi osândit ca nebuni şi agitatori publici. Iată durerea! Adevărul a ajuns de râs, pe când minciuna şi nebunia sunt la putere. Anarhia şi haosul v-au făcut să cădeţi în neasemănare şi în Iad încă de pe Pământ, încât nu mai puteţi să fiţi îndreptaţi decât prin cataclismul universal al sfârşitului. Hristos încă mai prelungeşte timpul şi vă cheamă să luaţi Crucea şi să veniţi după El spre Calvar. E timpul cel mai propice pentru mântuire. Veniţi voi, sfinţii şi mucenicii sfârşitului! Veniţi! Iată de ce plata vă e mai mare ca a celor de la început”. (pp. 224-225)
„Ne întrebaţi de ce purtăm Euharistia la sânul nostru? Fiindcă vrem să găzduim pe Hristos ca Oaspete în suflet şi în trup, în raţiune, în sensibilitate şi în voinţă, ştiind pe cine purtăm şi iubim[...]. Şi simţim ca într-un trup durerea divină stârnind dragoste frăţească pentru că Hristos nu s-a ruşinat a ne numi pe noi fraţi. Iată de ce azi, în dezmăţul general, se recomandă abstinenţa, fecioria, postul, pustnicia, mucenicia, cinstea, patul nespurcat, milostenia etc.”. (p. 345)
„Cibernetica creierului”
„Semn că vine sfârşitul este valul de ateism care vă inundă pe toţi azi. Însă noi ne mulţumim cu Hristos, Care nicidecum nu ne lasă şi cu niciun chip nu ne părăseşte, ci ne este spre ajutor veşnic. De aceea nu ne temem de ceea ce-o să ne faceţi voi, ateii ighemoni”.
„Voi, ateilor, vă lăudaţi cu cibernetica creierului electronic, cu miraculoase vindecări şi învieri cosmice, dar pe urma voastră e prăpăd, paragină şi iad sufletesc, că ucideţi pe capete şi pe cei vii, darămite să mai înviaţi pe morţi”. (pp. 345-346)
N.R. În urmă cu 60 de ani, sub prigoană antihristică de PRE-PARUSIE, avva Nil Dorobanţu presimţea (şi logic, şi mistic) evoluţia/dezvoltarea aberantă a ciberneticii şi a ştiinţelor despre creier („neuroscience” – în limbajul secolului 21). Deja, din 2016, mai ales din 2020 şi până azi, presa ştiinţifică online este plină de ştiri/articole despre microciparea creierului uman şi despre tehnologiile psi/electromagnetice de control al gândirii, despre realizarea tehnică a acestor dispozitive bioelectronice (big-tech) care vor fi în curând comercializate şi implementate în cutia craniană a unui „om post-modern”, numit deja „homo cyber sapiens = cyborg” sau „homo connecticus” în noua societate digitală instaurată acum, rapid, brutal, sub paravanul „COVID-19” sub teroarea „vaccinării obligatorii cu mARN”!
„Se desfac peceţile”
„Vreţi să scuturaţi pe cei buni de pe pământ, să puneţi pecetea fiarei pe creştini şi pe pământenii materialişti. Desfaceţi în fenomene şi în formule, experimentând pe oameni ca pe cobai, văduviţi şi pe sfinţi de lumină. Braţele, care se închină, le-aţi zdrobit cu ură, dar vă va spubera şi pe voi Hristos”. (p. 376)
„S-au plinit profeţiile, iar azi se desfac peceţile apocaliptice. Atunci Hristos a dat pe Maica Domnului numai lui Ioan. Azi Maica Domnului ne acoperă cu Sfântul Său Omofor şi ne prelungeşte timpul de pocăinţă, prin lacrimile Ei, la toţi. Iar Hristos e însetat de dragostea, de faptele voastre bune şi de sufletele noastre eterne”. (p. 384)
„Pentru creştinătatea de azi e o necontenită Sâmbătă a Patimilor, sabatică, antică, paleo-testamentară. Dar Învierea va veni în curând şi Duminica euharistică va birui. Veniţi, creştinilor, în cruciada contra Satanei şi contra ateismului, ca să fim martirii şi sfinţii cei de la sfârşit, că azi e vremea mântuirii, când străjerii atei păzesc mormintele şi chivotele şi altarele lui Hristos. Învie, Doamne, ca să se risipească duşmanii Tăi!”. (p. 422)
„Ne îndemnaţi la 666”
„Ca şi cei trei tineri în cuptorul de foc suntem şi noi, dar precum S-a pogorât Hristos al Patrulea, tot aşa şi azi Hristos se pogoară teofanic şi cu Logos divin în mijlocul focului prigoanei ce este asupra noastră. Voi ne îndemnaţi la chipul şi la numele fiarei apocaliptice de 666, format din 60 şi 6 din Deira Babilonului”.
„V-aţi închinat materialismului chipului de aur, precum se vede şi azi, că în sunet de trâmbiţe, caval, chitară, alăută, psaltire şi a tot felul de instrumente de muzică, vă aruncaţi la picioarele zeului de aur, a urnei, a colectivului, a bogăţiei lui Mamona (Ieremia 29, 22; Apoc. 13,15). Pe noi ne pârâţi ca şi haldeii şi huliţi că nu există vreun zeu ca să ne scoată din mâna voastră, dar noi nu avem nevoie să vă mai răspundem, pentru că Hristos Însuşi ne va izbăvi. Chiar de ne-ar putrezi oasele în temniţe, în catacombe, totuşi nu ne vom închina Fiarei (Daniil 3,1-18; Exod 32, 22; 5,2; Luca 13, 9; 4 Împăraţi 18, 35; Matei 10,19)”. (p. 425)