- Ceea ce ni se întâmplă din februarie 2020 încoace a fost profeţit nu doar teologic/religios, ci şi inginereşte/ştiinţific, înainte de lansarea „plan-demiei Wuhan”.
- Timp de doi ani (2020-2021) s-au publicat, sub diverse forme, anumite profeţii biblice/teologice (unele de-a dreptul zguduitoare) care se împlinesc „matematic” (cum ar spune părintele-martir Arsenie Boca) sau „milimetric” – potrivit scrierilor lăsate de ava Nil Dorobanţu, de părintele Iustin Pârvu, de părintele athonit (român) Dionisie Ignat, de Sfântul Paisie Aghioritul etc.
- Există însă şi anticipări inginereşti, previziuni în plan tehnic/tehnologic, făcute de specialişti/experţi laici, cu sau fără viziuni religioase, asupra evoluţiei (involuţiei?!) omenirii secolului 21 către „post-adevăr”, „post-normalitate”.
„Viitorul tehnologic al fiinţei umane – FIINŢA POSTBIOLOGICĂ” este titlul unei lucrări anticipative, extraordinare, realizată de prof. univ. ing. Victor Emil Lucian de la Universitatea Politehnică Bucureşti. A fost publicată în anul de graţie 2019 la Editura Universitară (acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice).
citește articolul
“Eram leșinat de supărare printre oamenii care mă lăudau că-s băiat deștept…”
citește articolul
Amenințarea războiului ne dă frisoane, molima continuă să măture destine, facturile ne lovesc în moalele capului, forțe absurde par să fi luat în stăpânire lumea și să rânjească pe seama tristeților noastre. Când firescul vieții este suspendat și demonii dihoniei, confuziei și tristeții întunecă minți și devorează inimi, pentru a supraviețui avem nevoie de aliați redutabili. Nu mă gândesc, se înțelege, la trupele NATO sau la alți parteneri politici și militari ai statului. Dacă istoria se repetă, și întotdeauna se repetă, bătându-și joc de indolența fiecărei generații, contăm exact atât cât arată cântarul marilor interese, nici un gram în plus. Prietenia, altruismul, dragostea, rugăciunile nu își găsesc loc la masa avizilor negociatori. Din când în când ne-ar ajuta amintirea șervețelului mâzgălit în octombrie 1944 pe care cei doi parteneri de război (și de pahar), Churchill și Stalin, și-au împărțit estul Europei, hotărând, fără lacrimi și regrete, soarta a zeci de milioane de oameni.
Am în vedere adevărații prieteni, aceia care niciodată nu dezamăgesc, pe care te poți bizui în orice clipă și în orice împrejurare, credincioși aliați din prima și până în ultima zi, deși îi nedreptățim crunt prin indiferența noastră. Crescuți într-o cultură de tip entertainment, trași în banda acestui timp, captivi ai propriei suficiențe, nu îi simțim, nu îi vedem, nu îi auzim, uităm pur și simplu că se află prin preajmă nerăbdători să audă o chemare, nespus de bucuroși să sară în ajutor cu un gând bun, o mângâiere, o aripă ocrotitoare. ”Limpezi precum cristalul și fără greșeală, netulburați de îndoială sau teamă, nici bărbat nici femeie, ei sunt frumusețe, iubire, viață și acțiuni.” (Maica Alexandra-Principesa Ileana a României, ”Sfinții Îngeri”, Anastasia, 1992, p. 33)
citește articolul
Înțelepciunea (și odată cu ea, pietatea) pălește în fața unei inteligențe arogante. N-am văzut un șmecher prost, dar un înțelept plin de candoare și nevinovăție împinse până la naivitate mi s-a întâmplat să mai întâlnesc. Înțelepciunea are un aer de imponderabilitate care vine dintr-un spirit superior, neagresiv, care parcă plutește pe deasupra lucrurilor. E nezgomotoasă, retrasă și mai ales senină. Nu dă din mâini (coate) pentru că pentru ea nu există o „etică” a compromisului, așa cum e cazul unui anumit tip de inteligență. De aceea nici nu are prea mulți simpatizanți și adepți: e o „rara avis”. (Una este să fii „inteligent”, altceva „înțelept”). Înțelepciunea este forma superioară a unei inteligențe educate întoarse asupra-și. Înțelepciunea este conștiința de sine a inteligenței. Fără conștiință nu ne rămâne decât delirul unei inteligențe tragice, omul deștept, dar inconștient.
