■ Primăvara lui 2020. Despre Locul Sfânt la un an distanţă de la minunata călătorie. Despre ce a urmat şi despre acum, despre noi şi rugăciune, despre învierea în simţiri şi mai ales în credinţă.
Învăţ să aflu că un interior frumos, curat, plin de iubire, poate controla un exterior atât de efemer, care în curând nu va conta. Nu asta ştim? Că în acel moment de abandon din lumea fizică, moment ce tuturor ne este hărăzit, vom fi din nou pământ și ţărână. Ș va rămâne doar câte un suflet, pe care îl purtăm în timpul lumesc şi vom rămâne deci exact cu atât, şi asta poate însemna mult sau puţin, frumos sau urât, lumină sau întuneric, căci Dumnezeu este Cel ce a lăsat să fim aşa cum suntem şi să putem alege cum vrem să fim.
citește articolul
Dragii mei,
Scriu aceste rânduri cu gândul la voi, cei care în diferite împrejurări mi-ați ieșit în calea vieții. Cu fiecare am petrecut minute, ceasuri, zile sau săptămâni adunate în spațiul sacru al bisericii, la scaunul de spovedanie, în casele voastre sau în călătorii memorabile. De atâtea ori am împărtășit bucurii și necazuri, împreună am râs și am plâns. Vă simt îngrijorați, triști, însingurați, copleșiți de un acut sentiment al abandonului, căutând cu încordare sprijin și nădejde. Cum nu știu când ni se va îngădui să ne vedem față către față, să ne vorbim aievea și să ne îmbrățișăm strâns, vă trimit gândurile de mai jos, nădăjduind că vă vor folosi la refacerea moralului și la recuperarea bucuriei de a fi.
citește articolul
Dumnezeu este ceea ce rămâne după ce ne gândim la El.
Moise a spart tablele legilor pentru a arăta că ele sunt ultimul lucru prin care Dumnezeu ar fi vrut să se impună.
citește articolul
Am decis să mă apuc din nou de scris. Nu pentru like-uri. Ci pentru a vă oferi o parte din sufletul meu.
Semn de împăcare
citește articolul
