„Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții…” (Rom. 12, 2)

Pseudo - apocrife

Legile lui Murphy și comunitatea creștinăConstantin St. Dogaru 30.04.2018

Administrativul, birocraţia mănâncă harul, duhul... Gândirea administrativă şi spiritul birocratic, obsedat şi abuziv, acţionează ca un anestezic faţă de harul ortodoxiei, al Bisericii lui Hristos. La polul opus se află experienţa duhovnicească a unei eclezii nevăzute, dar încăpăţânată să reziste în forma tăcută a martirajului interior şi a faptelor creştineşti anonime. Legile lui Murphy sunt operabile şi în comunitatea creştină: avansarea în grad administrativ e direct proporţională cu scăderea în har. Nici un „avansat” într-o treaptă sau alta a ierarhiei administrative nu se va mai preocupa de cum să fie un „om duhovnicesc”, ci de cum să fie un „administrator” pur şi simplu, punând harul în paranteză, socotindu-l un mijloc, şi nu un scop.

citește articolul


Vai de cei ce râd de toți și de toate!Constantin St. Dogaru 16.03.2018

Vai de ironia goală, de persiflarea arogantă, de luarea peste picior a lucrurilor grave, serioase! Vai de cei ce neînţelegând râd ca proştii de toţi şi de toate, vai de cei ce au transformat ironia din îndreptare în înjosire, de cei ce în fond suferă de un complex de inferioritate şi vor să-l mascheze după „ştiinţa” lor... Altceva era ironia înţeleptului, altfel „râsul patriarhilor” (T.Baconsky), altceva ironia socratică şi cu totul altceva ironia Mântuitorului...

În spatele ironiei grave, autentice stă un spirit tragic, în spatele ironiei goale un spirit relativist, cameleonic. Spiritul nu-i „poiana lui Iocan” (M. Preda) şi nici „cafenea literară”...

citește articolul


Diavolul nu a intrat în șomajConstantin St. Dogaru 02.02.2018

Dacă noi nu i-am da de lucru diavolului, nu credeţi că ar intra în şomaj?... Dar aşa, în condiţia omului de azi, a lumii în care trăim, aproape că nu mai face faţă...

Noi ştim că locul Diavolului este acolo, în iadul nefiinţei. Atunci, de ce nu stă acolo şi umblă pe aici, printre noi, făcându-se ,,prietenul’’ nostru şi ,,tovarăşul’’ nostru de drum? Pentru că noi nu-l lăsăm în pace şi-i dăm de lucru. Ce fericit poate să fie, şi ce trist e Dumnezeul din noi!... Doamne, ce ,,savant’’ (deştept) este Diavolul, şi cât de ,,sărac cu duhul’’ eşti Tu... Cine citeşte, să înţeleagă.

citește articolul


Prietenii minții Constantin St. Dogaru 09.01.2018

Experienţa lecturilor a fost de departe, pentru mine, o experienţă superioară experienţei mele de viaţă. Am înfruntat şi am răzbit în viaţă, adăugând vieții cultură, spirit. Prin experiența lecturii am învățat că viaţa sporeşte, atunci când ştii să te şi retragi, nu numai să dai năvală în afară, umplându-te cu tot felul de nimicuri. Am învăţat detaşarea şi ce înseamnă extazul singurătăţii, să simţi că există bucurie în retragere. O carte, un autor, o idee, un gând – aceştia sunt ,,prietenii’’ minţii tale. Nu trebuie decât să ştii să-i primeşti, fără prejudecăţi, aşa cum şi ei la rândul lor te primesc pe tine.

citește articolul


Ascultă ceea ce vezi!Constantin St. Dogaru 24.11.2017

Ascultarea – condiție a vederii. Ontologia imaginarului. Adevăratul „spectator” e de fapt și un bun ascultător: știe să asculte ceea ce vede. Am ajuns dependenți de ceea ce vedem, de aici tirania imaginii; dar imaginea și obosește, și plictisește… Ne vedem, dar nu ne ascultăm, nu ne mai auzim de atâta zgomot prezent în noi. Numai în tăcere cred ne mai putem vedea. În timp ce informația vizuală a atins cote alarmante în procesul comunicării, informația auditivă e din ce în ce mai scăzută; televizorul bate radio-ul cu toată diferența de calitate. Auzul e un simț al gândirii, vederea dimpotrivă, excită simțurile, auzul interiorizează, vederea exteriorizează. Criza noastră nu e de vedere (slavă Domnului!), ci de auzire și de ascultare…

citește articolul