Vă poftim la o ceaşcă de sănătate!
Prima referinţă la cafea din surse înregistrate datează din secolul al IX-lea, deşi această băutură misterioasă și amară cu puteri stimulatoare a fost cunoscută cu multe secole înainte din legendele arabe. Câmpiile înalte ale Etiopei sunt considerate locul de naștere al cafelei. Etiopia și- a exportat boabele de cafea de-a lungul Mării Roșii până în Arabia, unde cafeaua a fost prima dată cultivată la mijlocul secolului al V-lea în Yemen. Prin intermediul pelerinajelor la Mecca și Medina, cafeaua s-a răspândit repede în întreaga Peninsulă Arabă, iar orașul port Mokka a fost centrul comercial al cafelei până în anul 1720. Odată cu extinderea Imperiului Otoman în secolul al XVI-lea, cafeaua s-a răspândit în Asia Mică, Siria, Egipt, Europa de S-E. Comerțul cu cafea a rămas în “mâna” arabilor o lungă perioadă de timp, până la începutul secolului al XVII-lea, atunci când un grup de comercianți olandezi îndrăzneți au introdus ilegal boabele de cafea în Europa.
citește articolul
În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru rolul tămăduitor în cazul bolilor mintale. Se credea că forma fructului aduce cu forma creierului, de aceea are efect în tratarea acestuia. Astăzi, cercetările arată că nuca este stimulent al memoriei, îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi e recomandată celor ce depun un efort intelectual sporit.
Nuca se numără printre alimentele naturale cele mai bogate în calorii şi, totodată, cele mai complete din punct de vedere nutritiv. Nucile reprezintă un furnizor important de proteine, grăsimi, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, acid folic, C), numeroase minerale (cupru, zinc, fosfor, mangan, seleniu, calciu, magneziu, potasiu, sulf, fier) şi fibre.
citește articolul
Aronia este un arbust relativ mic, cu o înălţime de 150-200 cm, originar din regiunile reci ale Americii de Nord, dar plantat des în estul Asiei. Studiat în America încă din anul 2007, fructul s-a clasat pe primul loc privind cantitatea de antioxidanti organici.
Aronia conţine cel mai mare nivel de antociani- pigmentul care le dă culoarea neagră purpurie şi cel mai mare nivel de proantocianidine- superantioxidantul din plantă. Altfel spus, antioxidanţii sunt compuşi chimici din vitaminele,C,E şi alte substanţe găsite în alimente care protejează celulele din corp de efectele nocive ale oxidării. Antioxidanţii luptă împotriva multor boli degenerative, precum cancer, boli cerebro-vasculare şi ajută la încetinirea îmbătrânirii, în general. Informaţia trebuie înteleasă echilibrat, întrucât aronia ca element singular într-o alimentaţie nesănătoasă nu poate deveni cu adevarat un combatant al cancerului. O cantitate de 100 grame de aronia uscată oferă 16,9 grame fibre macro-nutrienţi esenţiali. Fibrele nu sunt digerate imediat şi trec aproape intacte prin tractul digestiv, aceasta fiind una din proprietăţile sale unice. Aronia ofera 35% din doza zilnică recomandată de vitamina C. Este o recompensă generoasă, întrucât vitamina C susţine producerea de colagen, ajută imunitatea şi reduce inflamaţiile organismului. Conţine şi vitaminele: A, E, K, B9, P, ceea ce înseamnă că oasele vor fi protejate, ochii îşi vor păstra vederea bună, iar pielea va fi sănătoasă. O mână de fructe de aronia este exact ce avem nevoie pentru a preveni răceala. Proprietăţile antivirale ale fructului rezidă din conţinutul crescut al vitaminei C. Cercetările recente confirmă şi efectul împotriva dezvoltării staphylococcus sau escherichia coli. Datorită conţinutului de insulină este recomandat în diabetul zaharat de tip 2, iar 100 grame de fructe asigură necesarul zilnic de acid folic. Din acest motiv este recomandat femeilor care doresc să rămână însărcinate.
citește articolul
Lacul lebedelor, de Ceaikovski “cade bine” la ficat!
Steatoza hepatică este o afecţiune reversibilă caracterizată prin acumularea trigliceridelor în celula hepatică în timpul procesului numit steatoză – altfel spus reţinerea anormală a lipidelor în interiorul celulei. Această afecţiune se poate manifesta temporar sau pe termen lung, nu este dureroasă şi poate fi asimptomatică o lungă perioadă de timp.
citește articolul
Sau despre aliaţii sănătăţii şi frumuseţii
Radicalii liberii sunt molecule toxice care se formează atunci când o persoană este stresată din cauza poluării mediului înconjurător, a pesticidelor, a radiaţiilor, a fumatului. Atunci când radicalii liberi atacă, ei nu ucid doar celulele pentru a dobândi molecula lipsă, ci pot deteriora ADN-ul, ceea ce poate conduce la apariţia anumitor afecţiuni degenerative de tipul Boala Parkinson, degenerescenţa maculară, cataracta, artroza. Radicalii liberi stau la originea unor boli grave precum cancerul, dar şi la îmbătrânirea prematură a organismului, a tegumentelor. În ceea ce priveşte pielea, radicalii liberi reduc elasticitatea, rezistenţa, supleţea ei, conducând la apariţia ridurilor şi nu numai. Atunci când moleculele de oxigen sunt implicate în reacţii chimice pierd de obicei un electron din electronii lor. La rândul lor, aceste molecule, care sunt numite radicali liberi, vor căuta electroni de la moleculele din apropiere. Astfel se va porni o reacţie în lanţ.
citește articolul
