Deschiderea cărții

Uite Ortodoxia, nu-i Ortodoxia. Totuşi....Ortodoxia!Costin Jacob 27.06.2018

Mă gândeam sincer, la început, că aceşti oameni sunt de-a dreptul... ţăcăniţi.

Când un român oarecare, din marea cireadă a indivizilor, părăseşte credinţa creştină ortodoxă ca să fie acceptat (a se citi tolerat!) într-un mediu mercantil care condiţionează statutul social dintr-o „civilizaţie” apuseană de apartenenţa la vreo confesiune neoprotestantă sau protestantă, atunci mai că înţelegi că este mic la suflet şi face asta din dorinţa de supravieţuire, ca a oricărui individ din jungla umană. Dar atunci când un britanic neaoş trece de la anglicanism la Ortodoxie, păi toţi cirezienii trebuie să înţeleagă că acela ştie de ce îşi asumă acest gest şi mai ales că înţelege cu adevărat că Ortodoxia este mult mai mult decât o simplă confesiune între celelalte din sfera corectitudinii politice. Când unul dintre aceşti călători către Adevăr renunţă la tot pentru o „religie exotică balcanică”, trecând de la statutul de capelan al Ducelui de Westminster, la cel al unui popă prin coclaurii unui countryside de miazănoapte în Albionul lui Sir Churchill, atunci, dacă eşti un ordinary human being te gândeşti că este poate atins de o afecţiune psihică, pentru că altminteri cum îţi poţi explica această alegere „abracadabrantă”?!...

citește articolul


Scrisoarea unei mame-medic către o mamă-profesor29.01.2018

“Să ne rugăm ca să trăim cu Înțelepciune, Dreptate și Cucernicie.” (pr.prof. univ.Vasile Gordon)

Aseară m-am întors de la Mănăstirea V. și e pentru prima dată când Maica D. m-a îndemnat să ne rugăm pen­tru ea! Într-adevăr, sănătatea ei șchioapătă. Din acest motiv am simțit că se apropie mo­mentul… să preluăm… ștafeta.

citește articolul


Universul spiritual al lui Sava BogasiuCostin Jacob 13.09.2017

Sfârşitul lumii înseamnă sfârşitul rugăciunii.

L-am cunoscut pe scriitorul Sava Bogasiu (pseudonimul literar al remarcabilului Pr. Prof. Dr. Mihai Milea) prin cărţile care mi-au fost trimise şi mie, din Ţară, aici la Wolverhampton. Un prieten din România, tot preot, mi le-a trimis cu regularitate. Nu le-am citit pe toate, dar am realizat ce înseamnă în primul rând demersul Părintelui Milea. Este, la urma urmei, deschiderea către un adevărat univers, acela al redescoperirii chipului lui Dumnezeu din om şi a identităţii (vertebral) naţionale a Românilor.

citește articolul


Elemente de spiritualitate în gândirea cantemiristăTudor Petcu 08.03.2017

Printre multele aspecte pe care le putem remarca în ceea ce priveşte gândirea lui Dimitrie Cantemir se numără şi elementele de spiritualitate, ortodoxia jucând un rol aparte. Trebuie să ţinem seama de faptul că pentru un Cantemir, născut şi crescut în sânul Bisericii Ortodoxe din Ţara Moldovei, Cel care spusese: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” era Adevărul Însuşi pentru că el trăia în Hristos, adică în Biserica Lui şi a lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat în Biserica Sfântul Constantin şi Elena din Moscova pe care o ctitorise[1]. Observăm prin urmare o vocaţie cantemiristă pentru apărarea dreptei credinţe, a unei credinţe pe care a moştenit-o şi pe care a încercat să o păstreze nealterată, asemenea Sfântului Grigore Palamas în disputa teologică cu Varlaam[2].

Dimitrie Cantemir a avut o adevărată afinitate pentru spiritualitatea care l-a definit ulterior, pentru metafizica ce şi-a spus cuvântul în moştenirea sapienţială pe care a lăsat-o ulterior neamului românesc şi Europei Răsăritene, realităţi atât de bine demonstrate mai ales dacă luăm în considerare felul în care evidenţiază ataşamentul moldovenilor faţă de credinţa strămoşească: Iară acum tot neamul se ţine de biserica răsăritului şi nu are cugete streine nici pentru o încheietură a credinţii şi nu părăseşte nimic din cele ce sunt poruncite de biserică şi nu face nimica ce este oprit de dânsa[3]. Dat fiind tot acest context spiritual în care a trăit şi de a cărui evoluţie a trebui să se ocupe ne revelează întru totul apetenţa lui Dimitrie Cantemir pentru Ortodoxie şi ortopraxie[4].

citește articolul