Eveniment MACRO-PLANETAR: cutremurul din TURCIA și SIRIA (februarie 2023), considerat de multe voci ca „semn apocaliptic”! „Așa ceva – o asemenea intensitate, succesivitate și replicile în număr de o sută, în 48 de ore – nu s-a mai înregistrat vreodată pe planeta TERRA!” – s-au exprimat mulți specialiști în seismologie, dar și unii teologi (ortodocși, catolici și protestanți), în plus de corifeii islamismului turco-arabi, speriați de faptul că „Allah nu a protejat mahomedanismul”.
■ Imediat, după mediatizarea efectelor mega-devastatoare ale acestui seism, a început să vuiască internetul cu opinii, comentarii, articole, dezvăluiri tip „Discovery”, texte „științifice”, interpretări „teologice”, analize geo-politice etc. Majoritatea acestor „narative” au vizat, însă, construirea și lansarea unui mesaj geo-militar/ geo-tehnologic: a fost o armă-tehnică/ geo-tehnologică și nu un „cutremur natural”?!
citește articolul
■ Refuzul unui „stat U.E.” de a primi România în „spaţiul Schengen” are o conotaţie...teologică?
■ Acest articol de presă bisericească, re-citit după şase ani, ne oferă o viziune religioasă asupra Europei des-creştinate de azi!
citește articolul
”După ce, în viața mea, numai credința s-a dovedit a fi neclintită sub iureșul zădărniciilor, am învățat să cern cărți și convingeri.”
Asta este! sunt setat să fiu ortodox. Pentru a accepta sau nu un produs cultural, ceva din mine ține neapărat să vadă cum se poziționează conținutul lui în raport cu credința. Strict în ceea ce privește produsul cultural numit carte, mi se pare capital să identific afinitățile și aversiunile față de religie după cum se înțeleg ele dintr-un text și chiar să încerc să aflu cărei religii, confesiuni sau credințe îi este devotat autorul. Este credincios? Ce fel de credincios este? În iconomia bibliotecii mele, voi ține cont de aceste aspecte. Fiindcă tocmai îmi reașez biblioteca.
citește articolul
- Pelerinaj mistic, cu sute de credincioși ortodocși din toată țara, a fost în ziua de 27 martie 2022, la mormântul părintelui-martir Nil Dorobanțu (n.1920, †1977) din satul CRAINICI, comuna BALA (județul Mehedinți).
- S-au împlinit 45 de ani de la asasinarea sa (prin torturi cumplite) de către Securitate R.S.R. din Focșani (Vrancea). Acolo, schiarhiereul Nil Dorobanțu spovedea, în martie 1977, și împărtășea credincioșii în... clandestinitate, aflându-se în al douăzecilea an de misionarism (1957-1977) secret (mereu cu „Biserica-n spinare”).
- A fost slujbă arhierească la Crainici, în același foișor în care s-au oficiat sfânta Liturghie și pomenirea marelui mucenic Nil în vara anului 2020 (la 01 august), când se împlinea Centenarul nașterii inegalabilului apologet al secolului 20 (cu doctorat la părintele Prof. Dumitru Stăniloae).
- După parastas (și după predica zguduitoare a preotului Ionel D. Adam – diortositor al operei martirului Nil Dorobanțu) au fost lansate noi apariții editoriale: „Predici la Penticostar” și „Predici la Octoih” (două volume). Cele trei cărți (apărute la Editura „Floarea de april”, la sfârșitul anului 2021 – www.nildorobantu.ro) reprezintă o nouă serie de manuscrise ale martirului apologet și predicator Nil Dorobanțu.
- Dincolo de calitatea de predicator genial, părintele Nil a profețit în textele sale (scrise cu litere de sânge, în prigoană amară) vremurile de PRE-PARUSIE și de START-PARUSIE pe care omenirea le va trăi în secolul 21. În plus, „testamentele sale de catacombă” ne-au lăsat scris că Euharistia ne va ține tari în vremurile antihristice ale mileniului III.
Considerat de exegeții operei sale drept „un teologhisitor de cuvinte cerești și un euharistic păstor al catacombelor din prigoana comunistă”, părintele Nil Dorobanțu aduce mângâiere și întărire sufletească și pentru creștinii epocii post-comuniste:
citește articolul
De mai bine de treizeci de ani, preocupările mele religioase se împletesc cu acelea, nu cu mult mai vechi, de cititor împătimit. Am constatat, previzibil, că au ajuns să se influențeze reciproc. De exemplu, când citesc scrieri religioase, sunt intransigent în ceea ce privește calitatea cultivată a scriiturii. Nicio evlavie nu poate suplini – părerea mea! – cerințele de stil, de precizie, de claritate. După cum, invers, nu mai pot citi nicio carte beletristică în afara cheii religioase creștin-răsăritene.
Setat într-un anumit fel
citește articolul
