Teofania ca prezență și lucrare nemijlocită a lui Dumnezeu în istorie la părintele Nil Dorobanțu (1920-1977)
La jumătatea veacului trecut, mersul revoluției la români se transformase în tăvălug cu largul concurs al ocupației sovietice și invadase întreaga lume românească, inclusiv Biserica, sufocând orice libertate a conștiințelor și căutând să suspende orice legătură vie a omului cu bunul Dumnezeu. Este interesant de remarcat faptul că atât pătrunderea curentului secularizant (1828-1834), cât și impunerea sa violentă în spațiul românesc (după 1945/1947) s-au produs în urma unor invazii ale imperiului slav din răsărit, sub diferitele sale avataruri. Părea că nimeni și nimic nu va mai putea sta în calea duhului răutății care năvălise în toate ungherele societății românești. (...) Sfânta Euharistie ca prezență nemijlocită și revelată a Mântuitorului este, în același timp, pâine cotidiană și pâine a vieții cu sensul afirmat în Rugăciunea Domnească („pâinea noastră cea de toate zilele...”; „pâinea noastră cea spre ființă...”). Faptul că în și prin sfânta Euharistie Se revelează Hristos nu o proiectează însă într-un registru pur contemplativ de tip platonician, ci presupune, prin consumarea ei, participarea la viața lui Dumnezeu în Hristos, Dumnezeu-om. Mai bine spus, prin cuminecarea cu sfintele Taine ne unim cu Hristos euharistic până într-acolo, încât sângele Lui curge prin venele noastre, în trupurile noastre. Sau, după cum foarte plastic se exprimă ieroschimonahul Nil Dorobanțu: „prin împărtășire cu Sfânt Sângele lui Hristos ne scăldăm toate celulele și lichidul interstițial și limfa etc. în Euharistia Dumnezeului celui Viu”.
citește articolul
Am studiat (și) Karl Marx cu marele filosof al secolului 20, Constantin Noica, în plus cunosc istoria capitalismului sălbatic (cum e numit de specialiști) din secolul 19 și sunt profund uimit de aberațiile cu acuzele de „neo-marxism” aduse conducătorilor (din umbră plus marionetele sus-puse) lumii actuale.
Corifeul mișcării de emancipare și egalitate socială a muncitorilor are puțin în comun cu bolșevismul care a urmărit, în principal, continuarea politicii imperialist-țariste. Totuși, socialismul a avut și efecte benefice asupra situației sociale a celor crunt exploatați: alfabetizare100% (România: 67% analfabeți și fără profesie ante-1945!), s-a ridicat cultura, nivelul de trai, învățământul, sănătatea, industrializare și dezvoltare puternică a tehnicii și științelor etc. Din păcate, s-a format, concomitent,o nouă pătură asupritoare, numită burghezie roșie: conducerea de partid și, în special, aparatul de represiune, Securitatea și Miliția-ultimele două au preluat puterea post-1990, creând o Românie o pseudo-democratică unde ele „se desfășoară” discreționar și absolutist!
citește articolul
- Neo-marxiştii veacului din urmă, progresiştii atei, sataniştii globalişti şi corifeii New Age şi-au arătat adevăratele chipuri şi anul acesta (2021) în primăvară, când au lovit în statutul social al femeii, în condiţia morală şi biologică a mamei creştine, cu atacuri (oarecum voalate) asupra Maicii Domnului – ca simbol al maternităţii.
citește articolul
- Timp de aproape 2.000 de ani, medicina a fost strâns legată de religie. Se poate spune chiar că la origine, medicina a fost sacerdotală, servită de oameni ai bisericii, care erau în acelaşi timp şi doctori.
- Consider că a sosit momentul unei discuţii deschise, de pe poziția unui medic creștin, privitoare la locul şi rolul Divinităţii în menţinerea şi dobândirea stării de sănătate, în asigurarea unei calităţi a vieţii, deci la redefinirea actului medical ca un act sacru.
- Într-adevăr, religia creştină a stabilit de la începuturi în Sfintele Scripturi şi în cărţile Sfinţilor Părinţi relaţia dintre Dumnezeu - ca energie necreată, credinţa în Dumnezeu şi actul de vindecare.
- Apostolul şi Evanghelistul Luca, care a fost medic, declara: „Și puterea Domnului se arată în tămăduiri”.
- În ultimul deceniu am prezentat la televiziune şi în conferinţe în ţară fapte care atestă intervenţia divină în actul de vindecare. Am vorbit despre vindecările făcute de Iisus Hristos, despre vindecările făcute de Sfinții Apostoli şi de alţi Sfinţi, despre vindecările miraculoase făcute de lucruri sfinte, moaşte, de icoane făcătoare de minuni sau în locuri sfinte şi am încheiat cu o declaraţie fără echivoc:„Miracolul dumnezeiesc nu este prezent doar în vindecările miraculoase; el se vădeşte în orice act de vindecare, de recăpătare a stării de sănătate”.
- Fără îndoială, credinţa bolnavului în ajutorul pe care-l va primi de la Dumnezeu pentru a se însănătoşi şi apoi încrederea lui în medic reprezintă primii paşi decisivi spre vindecare.
Unicitatea fiinţei umane, faptul că nu există doi indivizi identici, lucru dovedit la nivel genetic, biochimic, morfologic, fiziologic, comportamental şi patologic, face ca şi căile de menţinere a sănătăţii trupeşti şi sufleteşti să fie specifice fiecărui om.
citește articolul
“Nu înţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?” (George Orwell)
Cuvintele au sex?
citește articolul
