Picătură cu picătură03.11.2016

Avva Ioan povestea: „Ne-am dus, odată, din Siria la avva Pimen, pentru că vroiam să-l întrebăm despre împietrirea inimii. Bătrânul nu ştia greceşte şi n-am găsit nici tălmaci. Văzându-ne supăraţi, el a început să vorbească greceşte, zicând: „Apa este moale din fire; piatra, tare. Dar dacă agăţăm ulciorul deasupra pietrei, picătură cu picătură apa găureşte piatra. Tot aşa, cuvântul lui Dumnezeu este moale; inima noastră, tare. Omul care ascultă des cuvântul lui Dumnezeu, îşi deschide inima şi se teme de Dumnezeu”.

 


Sunt atât de dator vieţii...Cosmin St. Georgescu 02.11.2016

  • Zic şi eu că înţeleg, altfel chiar că nu aş mai înţelege nimic.
  • Ca să scriu mai concis m-am învăţat să scriu în picioare.
  • Când te gândeşti că atâţia strămoşi iluştri tac ca să vorbim noi...
  • Sunt atât de dator vieţii încât îmi e ruşine să-i spun că am să mor.
  • Aşa cum lumina amestecată cu întunericul face mai mult rău ochiului decât bezna ca atare, gelozia, fiind un amestec pătimaş între ură şi iubire, e infinit mai amară şi mai crudă decât ura în sine.
  • Visul este scopul pe care-i dă somnul fantasmelor sale.
  • Cu cât trăieşti mai în grabă, cu atât vei acorda morţii un timp mai îndelungat.
  • A te sacrifica nu înseamnă a muri de bunăvoie.
  • În seninul cerului stă forţa cu care îşi adună norii.
  • A fi tânăr e privilegiul de a privi moartea cu detaşare.
  • Când voi muri să nu îmi mai cereţi nimic.
  • Ştiu că voi muri într-o zi cu soare şi reumatismul meu nu îmi poate prevesti nimic.
  • Nu vrem să murim fiindcă ştim că e un lucru la care nu ne pricepem.
  • Când Avram Iancu a început să doinească din fluier cu oful cu care a mânuit arma, toţi au spus că a înnebunit.
  • Trădătorul nu se bucură de victoria nici uneia din părţi.
  • Succesul e o pasăre ce cântă frumos, dar dacă şi zboară atunci e glorie.
  • Ştiu atât de multe lucruri pentru că îmi plac, nu fiindcă sunt deştept.
  • Dacă posteşti şi de Paşte nu înseamnă că-L iubeşti mai mult pe Domnul.
  • Mie îmi plac femeile care nu ştiu cât sunt de frumoase.
  • Regretul – gândul ce îşi dă seama de propria-i inutilitate.
  • Nu ai cum să mănânci frumos cu gura plină.

A apărut nr. 171, decembrie 2019

Din sumar:

Cât de mult ni se aseamănă! - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Merităm jertfa lor? - Stelian Gomboș

Dumnezeu S-a făcut de-al nostru! - Gabriela Băducu

Dureroasa tranziție - Eugen Cojocaru

Conducătorul poporului - Marian Scarlat Ghițeanu

Acești oameni dăruitori... și câinii lor minunați - Florina Steliana Vasilescu

Democrație caricaturală - Trei decenii de libertate? - Valerian Stan

Ce fel de avere îți dorești? - Bogdan Costin Georgescu

Crăciunul și ordinea darului- Nicușor Nacu

Vis flamenco la Ploiești - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Strania memorie - Sabina Ene

Lumea se dezlână... - Constantin St. Dogaru

Răpit în cer

Dumnezeu printre noi - Cosmin St. Georgescu

Visul - Monahia Zosima

Postul Crăciunului - postul bucuriei - Dr.Roxana Constantinescu

Cozonac cu cacao și nucă - Valentina Georgescu

PARTENERI