Acasa :: Revista Conștiința

Ce îi lipsește științei? -Ştiinţă fără conştiinţă?

În fond, ce i-ar trebui ştiinţei, ce ar trebui adăugat la un demers ştiinţific şi mai ales la rezultatele cercetării ştiinţifice pentru ca acestea să servească omului, să-i servească naturii, să-i servească vieţii, şi să nu ducă la distrugerea lor? Aceasta este o întrebare fundamentală pentru prezentul şi viitorul ştiinţei, şi chiar al întregii umanităţi. Răspunsul este unul singur: ştiinţa trebuie să se supună legilor morale, care diferenţiază intenţiile, deciziile şi acţiunile bune sau corecte, de intenţiile, deciziile şi acţiunile rele adică greşite. Totul porneşte de la principiul fundamental: ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!

Or, departajarea aceasta între bun şi rău o realizează conştiinţa noastră, care analizează şi cataloghează în permanenţă propria noastră fiinţă precum şi ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Conştiinţa noastră are o bază spirituală, are o sorginte imaterială; ea vine de la Dumnezeu, fiindcă în permanenţă caută să ne corecteze pornirile greşite. Oscar Wilde considera conştiinţa drept lucrul cel mai dumnezeiesc din noi, iar călugărul Paisie Olaru de la Sihăstria o asemuia îngerului trimis de Dumnezeu pentru a-l păzi pe om.

citește articolul

De zece ori mai bolnavi - Ştiinţă fără conştiinţă?

Ceea ce mi s-a părut îngrijorător a fost însă absenţa din educaţia generală a datelor privitoare la riscurile la care se expun cei care practică aceste tipuri de acte sexuale. Să luăm spre pildă sexul anal. Dintru început vreau să arăt că la nivelul canalului anal, s-au individualizat exteroceptori de un tip special, găsiţi în număr mult mai mare şi la nivelul labiilor mici, în mucoasa vaginală, în pielea prepuţului şi la nivelul glandului sau în mucoasa uretrei terminale, toate aceste structuri fiind derivate din cloacă, unde de fapt începe diferenţierea celulară spre acest tip de celule. Aceşti corpusculi tactili sunt excitaţi prin mişcările de frecare şi pot provoca orgasmul. Histologul rus Dogiel i-a numit: corpusculii voluptăţii (voluptkörperchen). Deci există o bază morfologică pentru obţinerea orgasmului printr-un act sexual anal. Însă în timp ce microtraumatismele mucoasei vaginale consecutive unui act sexual normal nu provoacă soluţii de continuitate din cauza celor 22-25 de straturi protectoare care constituiesc epiteliul pavimentos vaginal, în cazul mucoasei rectale actul sexual se execută pe o mucoasă simplă, reprezentată de un singur rând de celule, neprotejată prin numărul de straturi, deci vulnerabilă pentru producerea unor soluţii de continuitate. Acest amănunt de structură histologică explică frecvenţa de până la de 10 ori mai mare a patologiei ano-rectale la homosexuali. Citez condiloma acuminata, hemoroizi, proctite nespecifice, abcese şi fistule periano-rectale, fisuri anale, amebiaze, polipi, hepatite virale, gonoree, sifilis, traumatisme ano-rectale interesând tot peretele, prezenţa de corpi străini intrarectali, shigelioze, limfogranulomatoză veneriană. Datele le-am extras din articolul „The gay bowel syndrome” scris de Sohn şi Robilotti şi publicat în J Gastroenterology din 1977. De atunci s-a mai adăugat infecţia cu HIV (virusul imunodeficienţei umane), care provoacă boala SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite).