Dialog cu Domenico Oliveri, italian convertit la Ortodoxie
Domenico Oliveri, italian convertit la Ortodoxie, născut la Seminara (Italia), este licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Messina, şi de asemenea administrator al site-ului calabriaortodossa.it, primul şi cel mai important site ortodox din Italia.
„Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun .” (I Tes., 5, 21)
Hristos ne-a îndemnat să fim buni, smeriţi, să putem moșteni Împărăţia Cerurilor. Totuși, prin felul în care Fiul Lui Dumnezeu S-a revelat, prin parabolele rostite, Iisus ne-a deschis nu numai sufletul, ci și mintea, din dorinţa de a ne ajuta să conștientizăm prezenţa divină în viaţa noastră.
Odată, avva Xantihias s-a dus de la Sketis la Terenuti. Gazdele unde a tras l-au servit cu puțin vin, ca să se mai întremeze de osteneala ascezei. Auzind de venirea lui, oamenii i-au adus un îndrăcit, dar demonul a început să-l înjure pe bătrân zicând: „La acest bețiv m-ați adus?”. La început bătrânul nu voia să-l alunge, dar auzind insulta i-a zis: „Cred, în Hristos, că nu voi termina paharul acesta până nu ieși afară”. Când bătrânul a început să bea, demonul a urlat: „Mă arzi, mă arzi” și, înainte de goli paharul, a ieșit din om prin harul lui Hristos.
În ansamblu, barbaria, mitocănia și ticăloșia sunt direct proporționale cu rafinamentul civilizației omului contemporan. Extremele se atrag. O societate tehnocratică ce accentuează dimensiunea tehnică a comunicării, acel „das rechnenden Denken” („gândirea calculatoare”) care nu mai ia „în calcul” logica afectivității și sfidează sensibilitatea ca atribut fundamental al ființei umane, n-are decât să jubileze, căci omul postmodern luat din omul arhaic și tradițional este o „clonă” din punct de vedere spiritual. Așadar, epoca contemporană (scuzați cacofonia) tinde să înlocuiască „persoana” cu o clonă, originalul (originarul) cu o copie trasă la xerox! Unde vom ajunge, „în numele științei”? La nebunie! De dragul cunoașterii vom ajunge să creăm monștri, pentru că o cunoaștere fără frică de Dumnezeu riscă să repete gestul lui Lucifer, iar omul contemporan să devină victimă a unei noi căderi: în subumanitate, să ne întoarcem în grote, să urcăm iar în copaci… de frica „fiarelor”, de „dinozaurii” pe care i-am creat. Opera se răzbună pe autor, „creația” se întoarce împotriva creatorului (vezi G.Orwell – „1984”)
Afară cu intrușii! - pr. dr. Claudiu Băzăvan
Nu vom mai avea nicio scuză - Vlad Mușat
Pandemia nu oprește Învierea - Gabriela Băducu
Un nou început - Carmen Elena Toader
Lacrima Învierii - Carmen Elena Toader
Împreună vom străpunge întunericul - Florina Steliana Vasilescu
În fața Lui zidurile cad! Pe urmele Mântuitorului - Georgiana Ionescu Iordache
Semnalul revistei Conștiința din 2018: Vremuri de Pre-Parusie - Silviu Alupei
„Jos cu anafura! Sus cu drojdia!” - pr. dr. Claudiu Băzăvan
File de poveste personală - Berlinala 2020 (II) - Dr.phil. Cătălina Ene Onea
Un alt fel de Paște - Stelian Gomboș
Constante - Sabina Ene
Readuși cu picioarele pe pământ - Constantin St. Dogaru
„Fapta să îți fie ca rugăciunea!”
Iubirea care nu moare - Cosmin St. Georgescu
Paști în zeghe de lumină - Carmen Elena Toader
Tristețea la vreme de pandemie - Dr.Roxana Constantinescu
New York cheesecake- Valentina Georgescu
