Ţara sfântă? Un vis frumos care aş vrea să nu se mai sfârşească!

Păşesc în Locurile Sfinte cu o emoţie similară aceleia de la începuturile vieţii. Timpul şi spaţiul se estompează, ritmul inimii se adaptează din ce în ce mai rapid la ceea ce pot numi clipă sfântă. În Ţara Sfântă până şi aerul este binecuvântat. Un vis frumos care aş vrea să nu se mai sfârşească. Un amestec vrăjit compus din bucuria de a fi putut călca pe urmele lui Dumnezeu şi din tristeţea de a nu putea şti dacă această experienţă se va mai repeta vreodată.

Aduceți-vă aminte de mai –marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. (Evrei 13,7)

“…Pe la jumătatea străzii Sapienței, privirea mi-a căzut pe o casă modestă dar care avea o aură de mister ce te oprea locului nedumirit; abia după ce-ți ridicai privirea mai sus, vedeai că pe acoperişul plat străjuia o cruce şi înţelegeai că te afli în faţa unei biserici improvizate…