Recunosc deschis, am o mare slăbiciune (a se înțelege dragoste, recunoștință și admirație - toate la un loc) pentru martirii temnițelor comuniste. Poate și pentru că în copilărie am cunoscut un unchi din familia mea, medicul Costache Tache, despre care mult mai târziu am aflat că fusese la Canal 18 ani. Amintirea mea păstrează chipul unui om frumos, o frumusețe aparte, incluzând și depășind cu mult frumusețea fizică. Soția sa, medic pneumolog, l-a așteptat 18 ani fără să primească în acest răstimp vreun semn. Doar nădăjduia! Medic chirurg și profesor la facultatea de Medicină din Cluj, unchiul meu salvase viața unui coleg de celulă, operându-l acolo, cu minimele și rudimentarele mijloace  pe care le avea la dispoziție. Cel operat era Dl. profesor Georgescu, pe care     l-am văzut și eu ca elevă, pe holurile liceului I.L.Caragiale, pentru puțină vreme, înainte de a se pensiona.

Acel fel de frumusețe distinsă, naturală și plină de afecțiune mi s-a întipărit în suflet ca fiind un model. Copilul din mine recunoștea curățenia sufletescă și dragostea firească cu care ne înconjura dintr-o privire, ca într-o perpetuă mângâiere și cu o bucurie permanentă de a fi printre semeni. Părea venit din altă lume…

Se înmulțesc și se întețesc atacurile împotriva Bisericii și a creștinilor. Un accident nefericit, un gest necugetat, un cuvânt neinspirat sunt încadrate în sfera faptelor abominabile și folosite instant ca muniție de război împotriva noastră. Defăimătorii așteaptă fremătând un pretext cât de mic pentru a-și alimenta ura, iar dacă nu se ivește, își aduc aminte sau inventează.

Paradoxal, condiția tot mai umilă de ”ciucă a bătăilor” în societate corespunde datelor Evangheliei și exigențelor  mântuirii. Istoria nu uită și nu minte: prigoana consolidează fundamentul Bisericii și întărește conștiința mărturisitorilor grație unui misterios resort susținut din interior de Hristos. Cei mai neînfricați mucenici din calendare au fost contemporani marilor persecutori. Dimpotrivă, liniștea îndelungată, pacea neclintită, confortul și privilegiile dăunează grav sănătății sufletești, moleșesc credința, adorm trezvia, înmoaie voința, sting entuziasmul mărturisitor.