„Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții…” (Rom. 12, 2)

Pseudo - apocrife

Readuși cu picioarele pe pământConstantin St. Dogaru 22.04.2020

Toată viața noastră nu este decât o încercare de eternizare a efemerului: trăim ca și cum am fi veșnici, nemuritori. Abia o boală, un accident, o pierdere, etc. ne mai trezește la realitate, ne readuce cu picioarele pe pământ. Ar trebui să trăim viața noastră din perspectiva sfârșitului ei, așadar să fim conștienți că orice gest al nostru are valoare veșnică, e înscris în perspectiva eternității; astfel spus, are o conotație transcendentă, metafizică.

Constat că lumea de azi are și ea „nebunia” crucii ei, și mă cutremur când văd că ar vrea să înlocuiască nebunia crucii întru Hristos cu propria ei nebunie. Câtă diferență totuși între cele două „nebunii”! Între „iubirea nebună a lui Dumnezeu” (P. Evdokimov) și nebunia unei lumi fără Dumnezeu.


Ce mai înțelegem din Ortodoxie?Constantin St. Dogaru 12.02.2020

Cea mai urgentă misiune a Bisericii: reîncreștinarea creștinilor noștri dincolo de predici, hramuri și sfințiri de biserici prin accentuarea unui nou tip de pastorație: informativă, la obiect, cu diminuarea celui panegiric, căci Ortodoxia  înseamnă în primul rând cunoașterea dogmelor. Existența unei părți de creștini ne-ortodocși se explică, printre altele și datorită excesului de tradiții și obiceiuri care în fond sunt neconforme cu duhul ortodoxiei... Întrebați la țară, la oraș câți creștini știu ce înseamnă cuvântul ortodoxie, ce să mai spun de Sfintele Taine. Instituția catehumenatului ar trebui reinventată. De aceea, needucați, pleacă la secte. De vină suntem noi, preoții, dacă oile pleacă din turmă. O bună parte din credincioși ne cer să fim mai exigenți, asta am simțit pe pielea mea.

P.S. Un milițian m-a amendat cu 100 de lei pe vremea lui Ceaușescu pentru că depășisem cu câțiva kilometri viteza legală, și când i-am spus că mă grăbesc, că sunt preot, trebuie să ajung în locul cutare, el mi-a replicat că „numai Dumnezeu iartă, eu aplic legea”. A fost o lecție... Noi nu suntem așa, îngăduim prea multe. Am devenit prea toleranți cu atâtea și atâtea, încât la un moment dat te întrebi la ce bun, dacă aprobi (încuviințezi) orice...

citește articolul


Lumea se dezlână...Constantin St. Dogaru 12.12.2019

Mi-aduc aminte de iernile de la țară, din anii copilăriei, când mama dădea lâna la tors pe un fuior mare. Înainte punea șirul pe o vârtelniță și-mi poruncea să învârt la ea. Stăteam în genunchi și tot învârteam, învârteam... Subconștientul meu a reținut acest ritual cu valoare simbolică, mai târziu: era limpede că lumea se dezlână: tradițiile, cultura, credința, obiceiurile, istoria...

În caierul vremii, pe „fuiorul” ideologiei comuniste, altceva se torcea și se aduna, căci în noua urzeală firele bătute la „război” trebuia să dea la iveală o altă țesătură și de-o singură culoare: roșu aprins...


Lumina din prăpastieConstantin St. Dogaru 22.10.2019

”Te simt, ești în mine și nu-mi explic de ce, totuși, Te caut. Doamne, fie-Ți milă de mine în căutarea mea!” Într-o noapte se făcea (eram în vis, dormeam) că eram în biserică. Tetrapodul era în fața mea, un pic mai încoace de Sfântul Altar, undeva în stânga, în naos, și citeam Evanghelia. Și, atunci, în timp ce citeam, trei panglici tricolore (!) pe care scria: „te iubesc, te iubesc, te iubesc”, și din dreapta, de sus, un fascicol de raze, de lumină spre mine, ca un proiector. Să nu te smintești, iubite cititor, căci dacă am îndrăznit să spun, am spus-o ca să știi că Dumnezeu e mare și dincolo de învățătura și de toată teologia noastră, El Este și ne apare în fel și chip în cele trecătoare, în prăpastia vieții noastre.


Răul atacă structurileConstantin St. Dogaru 10.09.2019

Răul se extinde. Ca un șarpe nevăzut încolăcit pe „pomul cunoașterii” el „virusează” omul, cultura, civilizația, valorile, mâncându-le dinăuntru; atacă structurile, temeiurile. Cum spunea un monah: de la ateizarea lumii prin ideologie, dar nereușită, diavolul speră în victoria lui prin demonizarea (satanizarea) omului. Cum? 1) prin intelect (rațiune) și 2) experiența religioasă. Pe primul îl zăpăcește prin relativism savant, prin democrație și liberalism ajunse la paroxism, pe al doilea prin formalism, ritualism (mecanicism religios), un fel de „feed-back” religios, prin necutremurare interioară.