MărturisireZosima Macarie 06.08.2016
Crenguțe mici, uscate, se rup sub pașii grei,
Îmi pare că pădurea m-alungă, mă zorește,
Mă-nconjur cu metanii, tristețea-n mine crește,
În cruce atârnată, îmi văd tâlharii mei.
Crenguțe mici, uscate, se rup sub pașii grei,
Îmi pare că pădurea m-alungă, mă zorește,
Mă-nconjur cu metanii, tristețea-n mine crește,
În cruce atârnată, îmi văd tâlharii mei.
N-ai lăuda de n-ai știi să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina.
Și dacă singur rana nu-ți legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.