Doamne, nuZosima Macarie 13.01.2017
Doamne, nu-mi săpa mormântul
Până nu-Ți primesc cuvântul!
Doamne, nu-mi săpa mormântul
Până nu-Ți primesc cuvântul!
Copilul pierdut în pădurea
de gânduri albastre,
Tot mă frământ cu mintea, a mirare,
S-o fac să înțeleagă ce-i aia ascultare.
Dragoste, numele Tău mă trezește,
Nu mă lasă să dorm,
Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeti în zarea deşartei câmpii,
Înalte şi fumegătoare feştile
De veghe la moartea frumoaselor zile !
Dar moartea cu aripi de ceaţă v-atinge
Când vântul va bate şi ploaia va stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropeşte pământul cu picuri de ceară;
Stropeste pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-n curând,
Pe zarea deşartă a moartelor zile
Stând negre ca nişte scrumite feştile.