„Înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu!” (I Cor. 3, 19)

Bune și nebune

Paza îngerească şi Angelicuss TVDragoş Grigorescu 31.08.2017

Este bine să ne reamintim, din când în când măcar, de îngerul nostru, pe care îl numim păzitor. Şi este bine să facem acest lucru pentru a nu uita ca nu suntem singuri şi că grija lui Dumnezeu ne însoţeşte încă înainte de a ne naşte. Dumnezeu ne-a dat suflet, adică viaţă fără de sfârşit, apoi ne-a dat viaţă, adică trup pieritor, dar ne-a rânduit şi o pavăză, pe îngerul păzitor. Trebuie să ştim că misiunea expresă a acestui înger este de a ne fi aliat în lupta cu tot ceea ce, văzut sau nevăzut, ne e potrivnic în calea spre Dumnezeu. Cum se manifestă în viaţa de zi cu zi îngerul păzitor? Şi cum putem simţi prezenţa îngerului lui Dumnezeu atât de aproape de noi în viaţa noastră obişnuită, cu probleme de serviciu, în familie etc.? Primul răspuns este: prin toate gândurile şi intenţiile bune, prin imboldul nostru firesc de a face binele. Dumnezeu ne inspiră binele în viaţa noastră prin îngerul personal. Iată importanţa gândului cel bun, cel care mijloceşte fapta cea bună. Îngerul personal, dar şi ceilalţi îngeri, slujesc cu bucurie pe Dumnezeu, fiind mediu de comunicare între Dumnezeu şi oameni. Fapta noastră bună răsună şi în ceruri, după cum fapta noastră rea întristează cerul. Cerul sau cerurile nu înseamnă un gol imens între noi, oamenii, şi Dumnezeu cel prea înalt şi îndepărtat, ci cerul este plin de îngeri, de mii şi mii de îngeri. Toţi aceşti îngeri îl slujesc pe Dumnezeu, fiecare după misiunea lui, dar toţi dau slavă lui Dumnezeu prin ceea ce fac. Faptele noastre cele mai mărunte, bune sau rele, răsună în ceruri mai putenic decât aici, la birou sau oriunde suntem. Gândurile noastre bune participă şi ele, prin mijlocire îngerească, la slava lui Dumnezeu.

Îngerul fiecăruia marchează permanenţa prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră şi este cel care adună toate faptele noastre bune spre a depune mărturie la judecata noastră. El este şi memoria noastră completă. Prin îngerul personal Dumnezeu este acolo unde mergem noi şi ştie în permanenţă ceea ce facem. Cele bune sau cele rele pe care le săvârşim au imediat ecou în cer. Fapta cea bună este imediat simţită de ceilalţi oameni şi ea aduce cu sine alte fapte bune. Bucuria nu poate fi trăită autentic de unul singur, ci ea întotdeauna presupune însoţire, prezenţa celuilalt, şi astfel, prin împărtăşirea bucuriei, sporeşte propria noastră bucurie.

citește articolul


Unde s-a ascuns copilul? 06.07.2017

“Lăsaţi copiii să vină la Mine!” (Marcu 10, 14)

“Copilăria este  cadoul ce ni-l face viaţa pentru tot ce vom avea de îndurat.”    (Horaţiu Mălăele)

citește articolul


Opriți războiul! Vlad Mușat 09.05.2017

Şi de noi depinde frumuseţea acestei lumi

Nu mai pot deschide televizorul, nu mai pot citi un ziar, fără să fiu bombardat psihic cu știri tulburătoare. Ceea ce se întâmplă acum în Siria este dovada că omul nu a învățat nimic din greșelile trecutului și nu știu dacă o va face vreodată.

citește articolul


Soluţia GlasgowEduard Ioan Rădună 12.04.2017

Ereziarhul Arie se întoarce cu turban şi papuci.

Sărbătoarea Epifaniei Maicii Dom­nului, la începutul lunii ianuarie, a oferit enoriaşilor unei catedrale din Glasgow un serviciu religios neaşteptat. Clerici aparţinători bisericii episcopale a Scoţiei au reuşit performanţa inedită a unei slujbe creştine în care s-au citit… sure din Coran referitoare la naşterea lui Iisus din Maria.

citește articolul


Martie, luna... sfeştaniilorBogdan Matei 21.03.2017

De ce este bine aşa şi nu altfel?

Deseori ne este dat să auzim sintagma: „Fă asta, că aşa e bine!”sau: „Aşa s-a pomenit!” Pe cei care preţuiesc puterea unui argument, astfel de cuvinte nu îi pot convinge şi mulţumi. De ce este bine aşa şi nu altfel? Iar dacă s-a pomenit, s-a pomenit bine sau rău? E cert că prin tradiţie ne parvin şi bune şi rele. Care sunt cele bune şi de ce?

citește articolul